Înalta Curte pune punct debandadei salariale din parchete: legea, singura autoritate în stabilirea drepturilor funcționarilor

Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a pronunțat o hotărâre care aduce claritate și ordine într-o temă ce a provocat numeroase litigii și anume salarizarea funcționarilor publici din parchete. Această hotărâre clarifică limitele interpretării legii și pune capăt disputelor care au tensionat tribunalele din întreaga țară.

Cum a ajuns speța pe masa Înaltei Curți

Totul a început la Tribunalul Suceava, unde Sindicatul Proeresis MP, care reprezintă funcționarii publici din Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, a cerut recalcularea salariilor de bază și acordarea suplimentelor pentru post și treaptă, fiecare în cuantum de 25% din salariul de bază brut. Motivul: unii colegi primiseră aceste drepturi, iar alții nu.

Cauza a trecut printr-un adevărat labirint procedural: excepții de competență, recursuri, rejudecări și sesizări către ÎCCJ. Fiecare etapă a scos în evidență dificultatea aplicării unitare a legislației salariale și a accentuat nevoia unei clarificări definitive.

Miza juridică: salariul maxim sau principiul legalității?

Tribunalul Suceava a întrebat Înalta Curte: „Poate un funcționar public din parchet să primească drepturi salariale la nivelul salariului maxim aflat în plată pentru o funcție similară, incluzând suplimentul postului și suplimentul treptei, dacă alți funcționari au beneficiat deja de acestea?”

10:03 • ACTUALITATE

Sporurile nu cresc odată cu gradația: decizie crucială pentru angajații din sectorul public

16:25, 16.11.2025 • Justitie

Înalta Curte, decizie care va stabili limitele sporurilor pentru o categorie importantă de funcționari din primării

Răspunsul ÎCCJ a fost ferm: nu. Egalizarea salariilor la nivel maxim nu poate include suplimentele recunoscute altor funcționari prin acte administrative sau hotărâri judecătorești. Principiul legalității prevalează, iar compararea cu soluții pronunțate pentru alte persoane nu poate crea automat un drept pentru toți membrii unei categorii.

Jurisprudența care confirmă limitele

Decizia se bazează pe precedente solide, printre care Deciziile nr. 2/2015 și 40/2024, care subliniază că aplicarea actelor administrative sau hotărârilor judecătorești pentru un grup de angajați nu poate genera drepturi generale. Fiecare revendicare salarială trebuie să aibă la bază norme legale clare și expres prevăzute.

Impactul asupra funcționarilor și instituțiilor

Efectul deciziei este imediat și profund. Instituțiile publice primesc un ghid clar pentru aplicarea legii salarizării, eliminând riscul contestațiilor pe motivul egalizării „la nivel maxim”. Funcționarii vor ști că orice drept salarial trebuie să fie fundamentat pe lege, nu pe comparații cu colegii.

În același timp, decizia reafirmă principiile egalității și nediscriminării, dar în limitele legalității. Nu mai există interpretări libere sau precedentul care ar putea crea diferențe între angajați: fiecare caz se judecă pe baza propriilor norme legale.

Debandada salarială

Confuzia și inegalitatea salarială au apărut dintr-o combinație de factori legali, administrativi și practici:

• Aplicarea neunitară a suplimentelor – unii funcționari au primit suplimente pentru post și treaptă (25% din salariul de bază fiecare), alții nu, chiar dacă ocupau funcții similare.
• Lipsa unor reguli clare și uniforme – legislația nu prevedea explicit cum trebuie acordate aceste suplimente, iar actele administrative sau hotărârile judecătorești pentru un grup de angajați au fost interpretate de alții ca un drept automat pentru toți membrii unei categorii.
• Proceduri judiciare complexe – recursuri, excepții de competență și rejudecări au întârziat stabilirea unui standard clar.
• Comparații între colegi – funcționarii care nu primiseră suplimentele au cerut egalizarea salariilor „la nivel maxim” pe baza drepturilor altor colegi, ceea ce nu era prevăzut expres de lege.
• Lipsa unui ghid clar din partea autorităților – instituțiile publice și parchetele nu aveau un reper clar pentru aplicarea unită a legislației salariale, ceea ce a dus la discrepanțe locale și conflicte frecvente.

Practic, debandada salarială a fost rezultatul combinării lipsei de claritate legală, a aplicării inegale a normelor și a revendicărilor bazate pe precedent individual, nu pe lege generală.

O decizie de reper pentru viitor

Prin Decizia nr. 339/2025, Înalta Curte transformă o chestiune tehnică, aparent banală, într-un adevărat moment de referință pentru sistemul public românesc. Mesajul este clar: drepturile salariale se acordă numai în baza legii, iar orice revendicare trebuie susținută de norme legale expres prevăzute.