Cutiuța muzicală: Michael Hutchence, frumusețea incandescentă a new-wave-ului

Dacă cineva ar fi cerut să desemnăm cel mai frumos băiat al new-wave-ului, aş fi ridicat fără ezitare mâna pentru Michael Hutchence. Şi nu doar pentru look-ul ăla de Adonis post-punk, ci pentru prezenţă, voce, atitudine, intensitate. Pe lângă asta, INXS, cu el în frunte, au bifat ce făceau alţii doar în vise: o fuziune între new-wave, funk, pop-rock, sex-apel şi show total. Hai să vedem de ce au fost formidabili — şi de ce Michael rămâne un star al secolului XX care încă ne bântuie.

Există artiști care rămân în istorie prin voce.

Alții prin atitudine.

Alții prin frumusețe.

22:31, 15.11.2025 • Cultură

Cutiuța muzicală: coloana sonoră a unei lumi obosite

22:16, 04.10.2025 • Cultură

Cutiuța muzicală: pop-cultura cu bulănașe sexy

Michael Hutchence a fost combinația rară a tuturor acestor trei lucruri, plus ceva greu de pus în cuvinte: un magnetism aproape animalic, o vulnerabilitate care se vedea în privire și o inteligență emoțională pe care scena rock nu o primește prea des.

Dacă Sting e eleganța cerebrală a new-wave-ului, Hutchence e instinctul, vertijul, sex-appeal-ul, misterul, fragilitatea. E steaua care n-a strălucit mult, dar a ars intens, până la incandescență.

Și da, pentru mulți dintre noi, totul începe cu „Never Tear Us Apart” – piesa care sună și azi ca o declarație de dragoste făcută pe viață și pe moarte.

INXS – Never Tear Us Apart (Official Music Video)

E cântecul în care se concentrează tot ce era el: senzual, cinematografic, romantic și, undeva în fundal, deja puțin condamnat.

Trupa care n-a stat niciodată în banca ei

INXS nu sunt o „trupă de sertar”. Nu-i poți pune cuminți sub eticheta „new-wave” și să închizi cutia. Sunt prea funky pentru a fi doar rock, prea rock pentru a fi doar pop, prea dansabili pentru a fi doar formație „serioasă”, prea emoționali pentru a fi doar de club.

Băieții au început ca toate trupele serioase:

ani grei în cluburi, turnee prin locuri în care nu te duci ca turist, concerte în hale cu ecou de depozit. Acolo s-a sudat mecanismul care, mai târziu, avea să umple stadioane.

Hutchence, în mijlocul lor, nu „interpreta” piese. El le locuia.

Se mișca pe scenă ca un fel de felină electrică: puțin Jagger, puțin Morrison, dar cu un ceva propriu, care ținea și de frumusețea lui, și de felul în care se lăsa cuprins de muzică până la uitare de sine.

Vocea care rupe carnea pieselor

E suficient să dai drumul la „Never Tear Us Apart”, „Need You Tonight” sau „Mystify”. Michael nu livrează note corecte, ci stări. Vocea lui nu e perfectă în sens academic, dar e perfectă în singurul sens care contează: te atinge.

INXS – New Sensation (Official Music Video)

Are o căldură ușor catifelată, o oboseală subtilă, ca după nopți prea intense, și un fel de șoaptă întinsă pe melodie, care nu sună deloc forțat. Când zice „I was standing… you were there…”, nu ai impresia că spune un text, ci că trăiește din nou scena în timp real.

Asta face ca piesele INXS să nu îmbătrânească. Nu sunt legate de o modă de sunet, ci de ceva mult mai greu de ucis: emoția pură.

INXS – Devil Inside (Official Music Video)

Frumusețea ca binecuvântare și blestem

Hutchence a fost, fără mari discuții, unul dintre cei mai frumoși bărbați ai scenei muzicale din anii ’80–’90. Trăsături sculpturale, buze pline, păr răvășit, privire febrilă. Ar fi putut lejer să fie doar un model care mimează viața de rock-star.

Doar că la el frumusețea nu era un „truc de marketing”, ci doar carcasa vizibilă a unei sensibilități care fierbea dedesubt. Avea în gesturi și în privire ceva vulnerabil, un soi de neliniște care trăda un om care simte prea mult.

De-aia și mitul s-a prins așa bine de el. Prea frumos, prea talentat, prea intens, prea fragil. O combinație pe care o vedem des în povești și mult mai rar în carne și oase.

INXS – cocktailul perfect: groove, emoție și sex-appeal

Dacă îl scoți pe Hutchence din ecuație, rămâne o trupă foarte bună. Cu el în față, INXS devine iconică.

INXS – What You Need (Official Music Video) – YouTube

Secretul lor e un amestec foarte bine dozat:

• ritm aproape funk, care îți mișcă automat piciorul;
• chitări clare, fără aroganță de metal, dar cu suficientă mușcătură;
• synth discret, care colorează, nu se dă mare;
• bas elastic, mereu atent la pulsul piesei;
• refrenuri care nu țipă, dar se lipesc.

E unul dintre puținele proiecte care reușesc să fie, în același timp, de club, de radio și de stadion. Piesele lor pot fi banda sonoră a unei nopți în oraș, a unei iubiri mari sau a unei amintiri care nu trece.

„Strange Desire”, „Mystify” și de unde vine, de fapt, magia

INXS – Strange Desire

Când asculți „Strange Desire” sau „Mystify” apare invariabil întrebarea:
de unde vin piesele astea? Din sticlă? Din praf? Sau din altceva cu mult mai serios?

Trebuie spus pe șleau:
Michael Hutchence nu a fost un produs al exceselor.
Excesul a fost, mai degrabă, consecința fragilității lui.

Marile lui piese vin dintr-o chimie emoțională rară, dintr-o hipersensibilitate cu care nu e ușor să trăiești zi de zi.

„Strange Desire” nu e cântec de „noapte pierdută”. E melodia unui om posedat de dorință în sens larg: dorință de iubire, de apropiere, de intensitate, de viață trăită fără frână. La el erotismul nu era doar fizic, ci existențial. Dorința e, în același timp, extaz și suferință.

„Mystify” e imnul unuia care vede misterul peste tot: în oameni, în gesturi, în priviri, în felul în care lumina cade pe cineva într-o seară anume. „Mystify me” nu sună a replică scrisă la birou, ci a confesiune: „Tu mă tulburi. Tu mă scoți din minți într-un fel pe care nu-l pot controla.”

Hutchence a avut ochiul și urechea poeților.

Nu privea realitatea în termenii „ce s-a întâmplat”, ci în termenii „ce am simțit”. De aici vine magia: dintr-un creier hiper-senzitiv, care transformă tot ce trăiește în material artistic.

INXS – Mediate (Official Music Video) – YouTube

Drogurile reale ale lui Hutchence au fost:

• iubirea trăită până la autodistrugere,
• femeile, frumusețea, seducția,
• melancolia și singurătatea,
• scena și aplauzele,
• nevoia de a fi dorit și confirmat,
• frica de golul interior.

Substanțele chimice au intrat în poveste, ca la mulți artiști sensibili, ca să mai stingă din zgomotul interior. Dar piesele care ne obsedează astăzi nu vin din prafuri.
Vin din temperamentul lui, care era deja o furtună înainte să apară orice „ajutor” exterior.

De asta sună piesele lui așa:

• sexuale fără vulgaritate,
• romantice fără sirop,
• triste fără să te dărâme,
• misterioase fără să pară trucate.

Sunt exact ce era și el: un amestec de frumusețe, suferință, magnetism și fragilitate.

De ce merită reascultat azi

Merită să-l pui din nou în căști nu doar de dragul nostalgiei, ci pentru că INXS chiar au ce spune în 2025, 2030, 2050:

• pentru că „Never Tear Us Apart” este una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste puse vreodată pe muzică;
• pentru că „Need You Tonight” rămâne modelul perfect de minimalism sexy în rock;
• pentru că „Mystify” și „Strange Desire” descriu stări pe care algoritmii pop-ului actual nu știu să le atingă;
• pentru că Hutchence cântă cu o sinceritate pe care o simți în stomac, nu doar în urechi.

Zeul care n-a cerut tron, doar scenă

Michael Hutchence nu a fost doar „cel mai frumos băiat al new-wave-ului”.

INXS – Disappear (Official Music Video)

A fost un artist complet, construit din lumină și beznă în proporții egale.

A ars repede, a lăsat urme adânci și a plecat înainte ca lumea să apuce să-i devină comodă.

INXS au dus new-wave-ul din subcultură în mainstream fără să-l trădeze, iar Hutchence a fost chipul și vocea acestei traversări.

Dacă vrei să înțelegi cât de sus putea ajunge muzica pop-rock atunci când avea suflet, ascultă din nou „Never Tear Us Apart”, „Mystify”, „Strange Desire”.
Și acceptă ideea că, din când în când, pe planeta asta apar oameni care nu sunt făcuți să dureze, ci să lumineze.

INXS – Suicide Blonde (Official Music Video) – YouTube

Michael Hutchence a fost unul dintre ei.