Diplomație pe avarie: mandatul useristei Oana Țoiu și deteriorarea relației cu Statele Unite

Relația cu Statele Unite ale Americii este, de peste două decenii, fundamentul securității României. Tocmai de aceea, modul în care este gestionată această relație devine un indicator direct al maturității politice și al profesionalismului instituțional. În acest context, mandatul useristei Oanei Țoiu la Ministerul Afacerilor Externe a ajuns să fie privit ca unul dintre cele mai inconsistent calibrate momente din politica externă recentă.

Deși ministrul a mizat vizibil pe expunere publică, vizite, declarații optimiste și mesaje de auto-validare, realitatea concretă a ultimelor luni arată exact contrariul: relația României cu SUA a intrat într-o fază de erodare, comunicată confuz, gestionată improvizat și marcată de pierderi strategice majore.

Gafe și comunicare publică sub standardele unui ministru de Externe

Unul dintre primele semnale ale inconsistenței flagrante a venit din zona comunicării publice. A greșit în mod repetat numele președintelui ucrainean Volodimir Zelenski într-un context televizat. L-a numit „Vladimir”, precum liderul de la Kremlin. Vladimir e nume rusesc.

Aceste erori elementare au alimentat percepția că ministrul nu stăpânește rigoarea necesară unui șef al afacerilor externe. În diplomație, simbolistica este limbaj, nu detaliu; iar astfel de confuzii transmit exact opusul profesionalismului.

09:03 • Dezvăluiri

Afacere USR. Oana Țoiu și Radu Miruță vor să-și împartă Agenția Română pentru Investiții și Comerț Exterior-ARICE

08:01, 26.11.2025 • ACTUALITATE

Oana Țoiu: România vrea să introducă inteligența artificială și să digitalizeze Africa

Lipsă de expertiză și incapacitate de gestionare a unui portofoliu strategic

Numirea Oanei Țoiu la conducerea MAE a fost contestată încă de la început din cauza lipsei de experiență în domeniul relațiilor internaționale. Pe măsură ce mandatul a avansat, au ieșit la iveală lipsa de pregătire. Ritmul deciziilor, modul în care sunt comunicate dosarele sensibile și nivelul discursului public indică mai degrabă o încercare de adaptare improvizată decât o viziune clară.

Portofoliul Externe nu este un domeniu în care învățarea „din mers” poate funcționa fără costuri — iar costurile au devenit vizibile.

Întâlnirea cu Rubio: mult PR, puține rezultate

Vizita la Washington și întâlnirea cu secretarul de stat american Marco Rubio au fost prezentate drept un succes major al diplomației române. În realitate, după retorica entuziastă, comunicarea oficială americană a fost sobră, limitată, fără elemente noi sau angajamente suplimentare.

Diferența dintre tonul ministrului și tonul partenerului american a fost observată din satelit. Partea americană nu a prezentat nicio perspectivă concretă privind Visa Waiver, nu a anunțat nicio extindere a prezenței militare în România, nu au existat proiecte bilaterale noi în domenii strategice.

Mai mult, graba cu care ministrul a comunicat detalii despre discuții înainte ca Washingtonul să publice un comunicat oficial a fost considerată, în mediile diplomatice, o eroare de etichetă. A fost încă un episod în care forma a dominat fondul.

Retragerea trupelor americane: testul pe care Bucureștiul l-a ratat

Punctul de cotitură — și cea mai serioasă vulnerabilitate a mandatului Țoiu — l-a reprezentat decizia Statelor Unite de a retrage o parte însemnată din contingentul american dislocat în România.

În timp ce ministrul repeta că „parteneriatul strategic este solid” și că prezența militară americană este „esențială”, Washingtonul a anunțat:

• reducerea efectivelor de la Baza Mihail Kogălniceanu,
• redimensionarea prezenței americane pe Flancul Estic,
• relocarea unor unități către alte zone de interes global.

Faptul că România a fost printre statele afectate a arătat limpede o realitate dură. În pofida declarațiilor optimiste ale ministrului, dialogul bilateral nu a fost suficient pentru a păstra statutul întărit al prezenței americane.

Retragerea, chiar dacă parțială, reprezintă cea mai gravă pierdere strategică pentru România în ultimii ani.

Iar reacția ministerului — minimalizantă, defensivă, construită pe formule de comunicare vagă — a întărit ideea că ministrul Țoiu are mari probleme: lipsă de reacție rapidă, lipsă de strategie, lipsă de anticipare.

Visa Waiver: același discurs, aceleași promisiuni, zero progres

Fiecare ministru de Externe din ultimul deceniu a repetat prioritatea intrării României în Visa Waiver. Sub mandatul Oanei Țoiu, discursul s-a reluat aproape identic — fără măcar un detaliu tehnic nou. Faptul că, după întâlnirea cu Rubio, nu a fost comunicat niciun progres concret, nicio etapă suplimentară, niciun angajament bilateral în plus, întărește percepția că dosarul este blocat, iar ministerul se limitează la declarații reciclate.

Și totuși ce a făcut Oana Țoiu la Externe?

Gestionarea relației cu SUA în mandatul Oanei Țoiu poate fi caracterizată, în mod obiectiv, prin trei elemente:

1. Eroare de comunicare și imagine diplomatică deteriorată

Gafe publice, confuzii simbolice, discurs inconsistent.

2. Lipsa rezultatului strategic

Niciun avans pe Visa Waiver, niciun proiect bilateral major nou.

3. Pierdere concretă de securitate

Retragerea unei părți a trupelor americane reprezintă cea mai serioasă lovitură pentru România pe flancul estic după 2022.

În ansamblu, mandatul Oanei Țoiu la șefia diplomației române a demonstrat fragilitate în gestionarea unui parteneriat care nu are voie să fie tratat superficial.