Cine plătește prețul eliminării gazului rusesc

Uniunea Europeană a anunțat planuri ambițioase de a elimina treptat importurile de gaze naturale din Rusia până în 2027. O decizie cu impact major, care nu afectează toate statele membre în aceeași măsură. În timp ce unele economii se pot adapta relativ ușor prin importuri alternative de gaze naturale lichefiate (GNL), alte țări, precum Ungaria și Slovacia, se simt blocate într-un colț strategic și economic: dependența lor de gaz și lipsa ieșirii la mare le împiedică să renunțe la combustibilul rusesc fără a plăti un preț uriaș.

Conform datelor Institutului de Energie din Londra, Italia este cel mai dependent stat european de gaze, acestea reprezentând 38% din totalul aprovizionării cu energie. În total, șase economii importante depind de gaze pentru cel puțin 30% din necesarul energetic, ceea ce explică opoziția puternică față de planurile Bruxelles-ului.

Fără port, fără alternativă

Geografia joacă un rol crucial. Dintre cele zece țări europene cele mai dependente de gaze, doar Ungaria nu are acces la mare și, prin urmare, nu poate construi un terminal de import pentru GNL. Slovacia se confruntă cu o situație similară. Aceasta înseamnă că ele nu pot beneficia economic de soluțiile alternative pe care le au alte state, iar tranziția forțată la GNL ar genera costuri enorme.

„Fără port la mare, fără soluție ușoară”, rezumă dilema strategică a acestor țări. În contrast, Germania, deși este cel mai mare consumator de gaze din Europa, are multiple porturi și terminale pentru GNL, ceea ce îi permite să gestioneze mai flexibil tranziția, chiar dacă cantitățile absolute de gaz necesare sunt uriașe.

17:04, 29.10.2025 • Internațional

Prima țară din Europa care limitează viteza pietonilor

GNL-ul, un substitut scump

Eliminarea gazului rusesc nu este doar o chestiune de infrastructură, ci și de costuri. Gazul prin conducte din Rusia costa între 6 și 8 dolari/MMBtu, în timp ce GNL-ul importat poate ajunge la 12-15 dolari/MMBtu – cu aproape 50% mai scump. În condițiile unei competiții acerbe între exportatorii de GNL, prețurile au scăzut ușor, dar diferența rămâne semnificativă.

Această realitate economică explică de ce unele țări se tem că planul UE va transforma eliminarea gazului rusesc într-o povară financiară masivă pentru companii și consumatori.

Recorduri de import, dar cât va dura?

În primele luni ale anului, importurile europene de GNL au depășit 284 miliarde de metri cubi, un record și cu 23% mai mult decât totalul din 2024. Totuși, această creștere ridică întrebări privind durabilitatea pe termen lung, mai ales că generarea de energie din surse regenerabile a crescut cu peste 11% din 2019 până în prezent, iar energia din combustibili fosili a scăzut cu 15%.

Astfel, chiar dacă gazul rămâne esențial pe termen scurt, tendința pe termen mediu este de reducere a cererii, ceea ce va limita potențialul de import de GNL și va pune presiune pe politicile UE de eliminare a gazului rusesc.

O Europă divizată: geopolitică și economie în conflict

Planul UE scoate la iveală tensiuni care depășesc energia: Ungaria și Slovacia analizează posibilitatea de acțiuni legale împotriva Bruxelles-ului. Alte state se confruntă cu costuri logistice mari sau cu prețuri ridicate la GNL. În mod paradoxal, o decizie luată la nivel continental pentru securitatea energetică generează noi vulnerabilități economice și politice.

Europa se află astfel la o răscruce: să renunțe la gazul rusesc sau să suporte riscul de a transforma dependența energetică într-un conflict intern între state. Planul final, pe care autoritățile UE speră să îl adopte la începutul anului 2026, va trebui să echilibreze ambițiile politice, constrângerile geografice și realitățile economice – un exercițiu de echilibristică fără precedent în istoria energetică a continentului.

Unde se află România

România se află într-o poziție intermediară în contextul planurilor Uniunii Europene de a elimina treptat importurile de gaze naturale din Rusia până în 2027. Deși nu este printre cele mai vulnerabile state europene, țara rămâne dependentă de gaze pentru aproximativ 25-30% din aprovizionarea sa cu energie, potrivit datelor disponibile pentru 2024. Această dependență face ca orice fluctuație de preț sau dificultate în aprovizionarea cu combustibil să aibă un impact direct asupra industriei și consumatorilor casnici.

Spre deosebire de Ungaria sau Slovacia, care nu au ieșire la mare și se confruntă cu constrângeri logistice majore, România beneficiază de acces la portul Constanța și poate importa gaze naturale lichefiate (GNL). Această opțiune oferă o flexibilitate importantă în diversificarea surselor și în reducerea treptată a dependenței de gazul rusesc. Totuși, costul GNL-ului este semnificativ mai ridicat decât prețul gazului prin conducte din Rusia, ceea ce poate pune presiune asupra bugetelor companiilor și ale furnizorilor de energie, în special în perioadele de consum maxim, cum este sezonul rece.