„Limesul Dunărean”, frontiera Imperiului Roman, trebuie înscris în Patrimoniul UNESCO de România, Bulgaria, Serbia și Croația

Înscrierea în Patrimoniul Mondial UNESCO a vestigiilor de la frontiera de la Dunăre a Imperiului Roman este un demers pe care specialiștii Comisiei naționale „Limes”, de pe lângă Ministerul Culturii, trebuie să îl întreprindă împreună cu omologii lor din Bulgaria, Serbia și Croația.

Printre cele mai importante valori de patrimoniu din România se află și „Limesul Dunărean”, care a fost granița fortificată a Imperiului Roman de-a lungul Dunării, o linie de apărare strategică care separa teritoriile romane de cele ocupate de popoarele barbare. Limesul este format din castre romane, turnuri de supraveghere și fortificații, care configurau sistemul defensiv roman.

Provocarea arheologilor și istoricilor români este includerea în Patrimoniul Mondial UNESCO a acestui ansamblu de vestigii arheologice, formate din vestigii dacice și vestigii romane. Partea formată din vestigiile dacice a fost inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO în 2024, dar includerea în patrimoniul mondial și a vestigiilor romane, „Limesul Dunărean” sau „Limesul Dunării de Est”, e mai complicată deoarece vestigiile se află pe teritoriile a patru state.

Dosarul pentru înscrierea „Limesului Dunărean” în Patrimoniul UNESCO trebuie întocmit de România, Bulgaria, Serbia și Croația

„Frontierele Imperiului Roman – segmentul estic al Limesului Dunărean”, este tema unui workshop organizat în aceste zile de Institutul Național al Patrimoniului și Muzeul Național de Istorie a României, la care participă arheologi din România, Bulgaria, Serbia și Croația.

13:45, 29.09.2025 • Turism

Geoparcul „Ținutul Buzăului”, prima regiune din România pe platforma Google Arts & Culture

Scopul acestor dezbateri este colaborarea istoricilor și arheologilor din cele patru țări la întocmirea dosarului pentru includerea în lista siturilor UNESCO a frontierei de la Dunăre a Imperiului Roman, zonă numită de specialiști „Limesul Dunării de Est”.

La Tulcea a avut loc, concomitent, cea de a XIII-a ediție a „Forumului Limes”, organizat de Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei și de Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion, sub egida Ministerului Culturii, în cadrul Programului Național „Limes”.

Cu acest prilej, Felix Marcu, director al Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei și președintele Comisiei naționale „Limes”, care funcționează pe lângă Ministerul Culturii, a declarat pentru Agerpres, că înscrierea „Limesului Dunării de Est” în lista siturilor UNESCO nu este o operațiune simplă deoarece, spre deosebire de „Limesul dacic”, aflat pe teritoriul României, „Limesul Dunării de Est” are o configurație transnațională și este necesar ca dosarul să fie întocmit  în comun de specialiștii români, bulgari, sârbi și croați:

„Sectorul estic al Dunării practic este continuarea și extinderea sectorului vestic înscris în 2023, unde Germania, Austria și Slovacia și-au înscris porțiunile lor de limes, mai puțin Ungaria, unde a rămas o porțiune neînscrisă deocamdată.

Diferența dintre dosarul dacic și cel al Dunării de Est constă în faptul că ultimul e un dosar transnațional făcut împreună cu sârbii, bulgarii și croații, prezenți și ei aici, și de aceea, nu este o coincidență, întâlnirea transnațională care a început la București acum două zile, organizată de Institutul Național al Patrimoniului și Muzeul Național de Istorie a României”.

„Limesul Dacic” a fost înscris în Patrimoniul Mondial UNESCO în 2024

Există și „Limesul Dacic”, un sector dacic al vestigiilor arheologice. În urma unui studiu realizat în 2017  a fost luată decizia ca vestigiile arheologice importante din România candidate la lista Patrimoniului Mondial UNESCO să fie împărțite în două segmente de limes, „Limesul Dacic” și „Limesul Dunărean” deoarece sectorul dacic se află în totalitate pe teritoriului României și demersurile au fost mai simple.

„Limesul Dacic” a fost inclus oficial pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO în iulie 2024. El reprezintă cel mai lung și mai complex sector terestru al graniței romane, traversând 16 județe din România, cu peste 270 de situri, inclusiv castre, precum Porolissum și Potaissa, dar și fortificații, valuri de pământ, turnuri și puncte de supraveghere.

Operațiuni complicate. Siturile arheologice trebuie cartografiate, dar sunt necesare și planuri urbanistice

Întocmirea dosarului pentru înscrierea în Patrimoniul Mondial UNESCO a „Limesului Dunărean” este mult mai complicată decât în situația „Limesului Dacic” deoarece presupune realizarea mai multor operațiuni în toate cele patru țări, România, Bulgaria, Serbia și Croația și e necesară o abordare unitară în condițiile în care aceste state au legislații diferite.

În primul rând, este necesară cartografierea tuturor vestigiilor romane. În România a fost realizată inclusiv cartografierea aeriană. Mai sunt necesare planuri urbanistice și documentații de protejare și punere în valoare a acestor vestigii. Numai în România este necesară colaborarea Comisiei Naționale „Limes” cu conducerile a 16 consilii județene și cu aproximativ două sute de primari, care nu înțeleg întodeauna de ce ar fi mai importante vestigiile arheologice decât un parc eolian sau un parc de panouri fotovoltaice.

Altă condiție, păstrarea integrității și autenticității vestigiilor romane

Includerea în Patrimoniul Mondial UNESCO a vestigiilor arheologice presupune și păstrarea integrității și autenticității acestora. Colaborarea dintre arheologii din România, Bulgaria, Serbia și Croația este foarte importantă și la acest capitol.

Cu prilejul workshop-ului „Frontierele Imperiului Roman – segmentul estic al Limesului Dunărean” au fost vizitate vestigiile de la Capidava și Carsium, unde discuțiile despre valori au fost dublate de observații directe privind conservarea și gestionarea acestor situri arheologice.

La Capidava, fortificația a fost ridicată, în prima fază, la începutul domniei lui Traian, apoi reconstruită și reparată în mai multe etape, de la refacerea de după atacurile gotice din secolul al III-lea până la intervenții din epoca lui Anastasius.

Din 2015, situl se află într-un amplu proces de restaurare în perspectiva înscrierii în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

La Carsium este o fortificație auxiliară pe malul înalt al Dunării, în punctul Dealul Cetății. O inscripție oficială datată în anul 103, din vremea lui Traian, reprezintă un reper important pentru cronologia sitului, iar fazele de construcție și refacere se întind de la epoca romană până în diverse perioade medievale și otomane. În peisajul actual al cercetării, se remarcă portul și elementele incintei romano-bizantine.