Cutiuța muzicală de Anul Nou: vechituri geniale pentru dansat încet, ”la sentiment”

Publicat: 31 dec. 2025, 17:30, de Radu Caranfil, în Cultură

Anul Nou nu e pentru hituri isterice, artificii sonore și „dă mai tare basul”. Alea sunt pentru cluburi care miros a băutură vărsată și drogulețe ieftine. Anul Nou adevărat – cel în care faci bilanț fără să-ți dai seama, în care te uiți un pic în tine și un pic în urmă – cere muzică de stat cu paharul în mână, nu de sărit pe mese.

Așa că am scos Cutiuța muzicală de gală și am umplut-o cu vechituri geniale. Trupe, nu solitari. Softrock-ul ăla mare, elegant, care nu cere atenție, dar o primește. Muzica anilor ’70–’80 care știe să danseze fără să se agite și să emoționeze fără să cerșească lacrimi.

Un playlist care merge perfect între niște „La mulți ani” spus sincer și o îmbrățișare pasională convingătoare.

Jethro Tull – Wond’ring Aloud

Dacă Anul Nou ar avea o respirație, ar suna așa. O piesă care nu se grăbește nicăieri, nu promite nimic grandios, dar spune tot ce contează: fragilitatea, trecerea, tandrețea lucrurilor mici.

Wond’ring Aloud
Jethro Tull nu face muzică de fundal, dar Wond’ring Aloud știe să stea în fundal fără să se piardă. Perfectă pentru momentul ăla când te uiți pe geam și îți dai seama că, indiferent ce-ai făcut, ai ajuns totuși până aici.

Uriah Heep – July Morning

Nu, nu e clișeu. Clișeu e s-o pui prost. July Morning e una dintre cele mai sincere piese despre speranță fără garanții.

July Morning (2017 Remaster)
Are orgi largi, voce care nu se teme să fie dramatică și o construcție care te ia încet, ca o conversație bună la 4 dimineața. Nu e doar rock. E așteptare. Și ce e Anul Nou, dacă nu o așteptare cu fața spre necunoscut?

Nazareth – Love Hurts

Da, știu. Toată lumea o știe. Tocmai de-aia funcționează.

Nazareth – Love Hurts (Official Audio)
Nazareth a făcut din durere un dans lent. Love Hurts nu cere compasiune, nu se victimizează, nu face filozofie. Spune simplu: așa e.
E piesa perfectă pentru momentul în care recunoști, în sfârșit, că nu toate rănile se vindecă, dar unele merită purtate cu eleganță.

10cc – I’m Not in Love

Asta nu e piesă de dragoste. E piesă despre autoamăgire.
10cc au făcut ceva rar: o baladă care se dezice de baladă, o declarație care se neagă pe sine.

10cc – I’m Not In Love
„I’m not in love” repetat obsesiv e, de fapt, cea mai clară dovadă că exact acolo ești.
Pentru Anul Nou, e piesa ideală pentru cei care nu mai cred în lozinci emoționale, dar încă simt.

Fleetwood Mac – Dreams

Fleetwood Mac e banda sonoră a relațiilor complicate care n-au explodat, ci au obosit frumos.

Fleetwood Mac – Dreams (Official Music Video) [4K]

Dreams plutește. Nu apasă. Nu cere explicații. E despre ce rămâne după ce nu mai e nimic de demonstrat.
O pui și, fără să-ți dai seama, ritmul îți reglează respirația. Asta e muzică de An Nou: nu te scoate din tine, te aduce mai aproape.

Deep Purple – Soldier of Fortune

Aici închidem cercul.
Deep Purple, trupa asociată cu riffuri grele și orgi turate, livrează una dintre cele mai fragile piese ale rock-ului clasic.

Soldier of Fortune

Soldier of Fortune e despre drum, despre rătăcire, despre costul libertății. Nu e tristă. E lucidă.
Genul de piesă pe care o asculți când ai înțeles că viața nu-ți datorează nimic, dar totuși îți mai oferă momente de frumusețe pură.

Eagles – I Can’t Tell You Why

Asta e una dintre cele mai subestimate bijuterii ale anilor ’80. Nu e Hotel California, nu e epopee, e intimitate pură.

Eagles – I Can’t Tell You Why (Official Video) [HD]
Eagles au știut, aici, să facă muzică pentru momentul în care nu mai cerți, nu mai explici, nu mai dramatizezi. Doar constați că ceva s-a schimbat și nu știi exact când.
Genul de piesă care merge perfect cu un dans lent, stângaci, dar sincer.

Dire Straits – Romeo and Juliet

Mark Knopfler și trupa lui au făcut aici ceva rar: o piesă romantică fără zahăr.

Dire Straits – Romeo And Juliet (Official Music Video)

Romeo and Juliet nu e despre dragoste ideală, ci despre ce rămâne după ce idealul se sparge. Chitara e delicată, vocea e reținută, totul e construit din regret calm.
E piesa care se ascultă mai bine după miezul nopții, când nu mai e nimic de demonstrat nimănui.

Foreigner – I Want to Know What Love Is

Da, e mare. Da, e teatrală. Dar e și teribil de onestă.

Foreigner – I Want To Know What Love Is (Official Music Video)
Foreigner a prins exact momentul ăla al maturității emoționale când nu mai spui „te iubesc” din reflex, ci din nevoie reală de înțelegere.
Pusă la momentul potrivit, piesa asta nu e siropoasă. E o rugăciune discretă pentru claritate.

Supertramp – The Logical Song

Nu e baladă lentă, dar e baladă existențială.

The Logical Song
Supertramp a pus pe muzică exact întrebarea care ne bântuie pe toți, mai ales la final de an: unde s-a dus simplitatea? când ne-am pierdut?
Are ritm, are energie, dar și melancolia aia fină care te face să zâmbești amar. E piesa perfectă pentru Anul Nou, pentru că vorbește despre drum, nu despre destinație.

Și… un mic-mare bonus:

Leonard Cohen – Dance Me to the End of Love

Nu există „ultim dans” mai potrivit decât ăsta. Pentru că nu e despre sfârșit ca abandon, ci despre sfârșit ca asumare.

Leonard Cohen – Dance Me to the End of Love (Official Video)
Cohen a scris piesa asta inspirat de muzicanții evrei obligați să cânte în lagărele naziste, chiar în timp ce moartea își făcea treaba. Și a transformat oroarea într-o declarație de demnitate: dansează-mă până la capătul iubirii, nu până la capătul speranței.

E lentă, e senzuală, e gravă fără să fie apăsătoare.
E genul de piesă pe care o pui când luminile sunt deja mai puține, când cineva a mai plecat, când nu mai e nimic de impresionat. Doar de trăit.

Dansul ăsta nu e despre corp.
E despre a rămâne în picioare.

Și când se termină piesa, nu mai pui nimic.
Lași tăcerea să se așeze.
Dacă e liniște curată, înseamnă că playlistul și-a făcut treaba.