Programul SAFE, noua afacere Skoda a României, dar de la… Radio Erevan

Președintele Nicușor Dan și premierul Ilie Bolojan, susținuți de corul vuvuzelelor USR, dirijat de ministrul Apărării, Radu Miruță, trâmbițează de ceva timp că România a realizat o mare performanță prin obținerea unui împrumut de 16,68 de miliarde de euro de la Uniunea Europeană, prin programul SAFE, pentru dotarea armatei.

Premierul Ilie Bolojan susține că, pe baza acestor finanțări, ne vom întări industria de apărare prin investiții, transfer de tehnologie militară și crearea de noi locuri de muncă, iar „proiectele vor contribui la dezvoltarea infrastructurii militare și civile, la dotarea armatei române cu echipamente moderne de apărare și la creșterea securității țării noastre”.

Dar, nu spune când, unde și câte locuri de muncă se vor crea în țara noastră pe baza acestui împrumut pe care va trebui să-l returnăm. Însă, ministrul USR al Apărării, Radu Miruță, îi ține și el isonul lui Ilie Bolojan, trâmbițând că „există interes din partea tuturor companiilor care îndeplinesc condițiile stabilite de Comisia Europeană”, dar „aceste achiziții SAFE nu vor merge cu șmecherii”.

Măi, să fie! În schimb, președintele Nicușor Dan consideră că „Instrumentul SAFE, un mecanism temporar de împrumut, instituit ca răspuns la criza de securitate actuală, reprezintă un pas concret pe care UE îl face cu hotărâre pentru a-şi proteja cetăţenii”.

21:00, 26.01.2026 • POLITICĂ

Achizițiile SAFE, parțial fabricate în România. Anunțul făcut de Raed Arafat

07:21, 16.01.2026 • Apărare

România primește 16 miliarde de euro prin programul SAFE. Bolojan: „Bani pentru autostrăzile din Moldova și industria de apărare”

„Este o şansă foarte bună pentru România de a-şi asuma astfel rolul de partener responsabil, care investeşte în capacităţi proprii şi contribuie la efortul comun european”, a mai spus Nicuşor Dan.

Adică, acest „mecanism temporar de împrumut” este o șansă pentru ca România să plătească creditul, plus dobânzile aferente, până-n 2045, iar, din start, Comisia Europeană ne-a impus ca „65% din achiziții să fie produse în Europa”.

Astfel zis, noi dăm banii, iar alte state UE, în special Franța și Germania, ne vor vinde nouă, la calendele grecești, armament produs cu banii noștri. Practic, acest program SAFE este un plagiat perfect al bancului de la Radio Erevan: Nu e vorba de o mașină, ci de o bicicletă și nu i s-a dat, i s-a luat!

Dar, ceea ce nu au spus guvernanții de azi este că programul SAFE este un copy-paste al afacerii Skoda parafate de România pe 17 martie 1930. Primul ministru de atunci, Iuliu Maniu, și ministrul apărării naționale, generalul Henri Cihoski, împreună cu o serie de ofițeri superiori de specialitate, au discutat oferta și au decis să comande la uzinele Skoda din Cehoslovacia o parte din munițiile și armamentul necesare înzestrării țării. Separat, piesele de artilerie grea urmau să fie comandate în Franța.

Intermediarul acestei afaceri a fost un anume Bruno Seletzky, care a venit în România în calitate de șef al reprezentanței uzinelor Skoda. În această calitate, Seletzky a fost invitat de mai multe ori de autoritățile militare să viziteze Depozitul de armament și Arsenalul Armatei, în vederea discutării posibilităților de modernizare a vechiului armament, care era în dotarea armatei române.

Cu acest prilej, a avut posibilitatea să afle o serie de secrete militare privitoare la înzestrarea armatei române. Fiind la curent cu toate demersurile ce se făceau pentru satisfacerea nevoilor militare ale României, el a acționat pentru crearea unui monopol în favoarea Uzinelor Skoda, împiedicând concurarea acesteia, fie de către firme românești importante, fie de firme din străinătate.

Pentru a-și putea desfășura netulburat tranzacțiile, Bruno Seletzky a apelat la relațiile pe care și le făcuse în rândul multor ofițeri superiori și a unor persoane influente și, astfel, a putut să continue și activitatea de spionaj militar.

Însă, pentru a obține aceste contracte, Seletzky a oferit comisioane importante nu numai funcționarilor și tehnicienilor, civili și militari, ce aveau sarcina să urmărească derularea contractelor încheiate cu uzinele Skoda, ci și mai multor persoane care ocupau funcții importante în aparatul de stat sau în organele de conducere ale unor partide politice.

În urma unor atenții consistente, Seletzky a reușit ca delegația de experți militari, care fusese trimisă în Franța, să comunice conducerii Ministerului Apărării Naționale informația falsă că tunurile fabricate la uzinele franceze „Schneider” erau cu circa 60.000 dolari mai scumpe decât cele oferite de Skoda”. 

Ca urmare a acestor „informații”, la data de 17 martie 1930, Ministerul Apărării Naționale a încheiat cu uzinele Skoda un contract de furnizare de muniții și armamente, inclusiv artilerie grea, ce cuprindea 111 baterii de tunuri de 75 mm și obuziere de 100 mm și 150 mm, în valoare de peste 5 miliarde de lei, adică, la aceea vreme, circa 25.000.000 de dolari, fără a se cere și avizul Direcției armamentului, Comitetului materialului, Direcției tehnice și Consiliului superior al Armatei. Spre sfârșitul anului 1931, au avut loc trageri experimentale cu tunurile fabricate la uzinele Skoda.

Generalul Vasile Rudeanu, reprezentantul trimis de noul ministru al apărării naționale Constantin Ștefănescu-Amza, a constatat că „tunurile nu corespund necesității armatei”. Consiliul superior al Armatei a hotărât sistarea comenzii, decomandarea tunurilor de câmp și a cerut înlăturarea lui Bruno Seletzky din conducerea reprezentanței Skoda.

Din cauza acestor ilegalități, a fost numită o comisie de anchetă care a constatat faptul că acest contract a fost încheiat după un proiect elaborat de Seletzky și acceptat integral de ministrul apărării naționale, generalul Cihoski, care l-a semnat fără a-i face vreo modificare. Comparând prețurile cu cele dintr-un contract similar încheiat de Skoda cu Iugoslavia, comisia a stabilit că prețurile pentru produsele Skoda livrate României erau cu 18-25% mai ridicate, diferența fiind însușită de Seletzky.

Prejudiciul adus statului român doar prin acest contract a fost estimat la 900 milioane de lei, ceea ce reprezenta atunci cam 4.500.000 de dolari, fără a lua în calcul celelalte contracte, încheiate în anii 1922-1925, în care statul român a fost, de asemenea, dezavantajat. După calculele specialiștilor, comisioanele primite de cei care, sub o formă sau alta, au facilitat acest contract, au totalizat 19.219.335 de lei, adică circa 1.000.000 de dolari la aceea vreme.

În plus, s-a constatat că mai bine de o treime din contract ar fi putut fi repartizat unor firme autohtone cu profil industrial precum Uzinele Reșița, Uzinele Malaxa, Uzinele Vulcan, Copșa-Mică, Uzinele Cugir, Astra și Romloc. 

Dar este interesant de știut că, în 1938, intermediarul afaceri Skoda, Bruno Seletzky, a avut suficienți bani pentru a prelua firma J. & C. A. Schneider, din Frankfurt am Main, la prețul de 4 milioane Reichsmark (RM), care fusese confiscată de naziști de la proprietarul său evreu, în cadrul programului de „arianizare”. Naziștii au stabilit prețul de 4 milioane RM, deși înainte valoarea firmei era estimată la 15 milioane Reichsmark.

Așadar, programul SAFE este un plagiat perfect al afacerii Skoda, doar că locul premierului țărănist Iuliu Maniu a fost luat de liberalul Ilie Bolojan, iar pe scaunul generalului Henri Cihoski s-a cocoțat useristul Radu Miruță. Practic, prin proiectul SAFE, România se alege cu praful de pe tobă, adică achită creditul de 16,68 de miliarde de euro plus dobânda aferentă până în 2045.

Dar, rămâne,  deocamdată o mare necunoscută: cine este noul Bruno Seletzky din afacerea SAFE? Să fie oare din Franța, din Germania, de la Bruxelles ori din Ucraina sau România?