Coiful a fost furat a două oară

Istoria ne-a învățat că tezaurele se fură cu masca pe figură și noaptea, din muzee sau situri arheologice. Dar în România actuală, asistăm la o premieră mondială. Coiful de la Coțofenești a fost recuperat fizic, doar pentru a fi furat din nou, în plină zi, sub ochii noștri, de către o armată de „experți” de tastatură și adepți ai teoriei conspirației.

Parlamentarul suveranisto-polițist Dumitru Coarnă a postat pe Facebook un amestec de patriotism de ocazie și melancolie lacrimogenă la o imagine cu autoritățile olandeze care prezentau coiful și brățările recuperate. A urmat un potop de comentarii care ar face orice istoric să-și dea demisia și orice psihiatru să-și dubleze tariful.

N-am terminat bine de numărat brățările recuperate, că deja a început festivalul neîncrederii. Nu e originalul! E de alamă! E „stropit” cu aur! E făcut la imprimantă 3D! Ba nu, e „făcut cu AI-ul”!

Citesc reacțiile și mă întreb când am devenit un popor de experți în metalurgie antică și tehnici de falsificare, dar incapabili să ne bucurăm de o așa veste? Pentru comentatorii de serviciu, nimic nu e ceea ce pare. Dacă se găsește ceva, e „teatru ieftin”. Dacă nu se găsește, e „trădare de neam”.

21:30 • Cultură

Coiful de la Coțofenești: cum au reușit să-l strice?

11:52 • ACTUALITATE

Coiful de la Coțofenești a fost găsit. Obiectul ar fi deteriorat

Logica e de o simplitate înfiorătoare. Într-o variantă, olandezii ne-au păcălit ca să le dăm milioanele de euro înapoi, de parcă un stat s-ar preta la găinării pentru o asigurare. În alt scenariu, serviciile secrete au regizat totul ca să acopere scandaluri politice sau prețul carburanților. Iar dacă obiectul pare prea curat, e clar: e o replică menită să „închidă gura” poporului.

Este fascinant cum diverși anonimi știu ei sigur, „pe surse”, că obiectele sunt deteriorate sau că trebuie returnate sume colosale dintr-un buget deja ciuruit. Este jaful suprem asupra logicii.

Am ajuns în punctul în care orice dovadă de competență a autorităților este privită ca o manevră obscură. Dacă statul recuperează ceva, e suspect. Dacă nu recuperează, e complice. În oceanul aceast al suspiciunii cronice, Coiful de la Coțofenești e doar o monedă de schimb într-un delir colectiv despre interese oculte și regizări ieftine.

Adevăratul furt s-a produs acum, când o masă de oameni refuză realitatea în favoarea unor scenarii demne de filmele de categoria D. Acești oameni au reușit să facă ceea ce n-au reușit hoții și anume să anuleze valoarea simbolului. Pentru ei, coiful nu mai este o dovadă a rădăcinilor noastre, ci doar un alt motiv de a scuipa pe unde apucă.

Dacă mâine s-ar întoarce tot aurul de la Moscova, jumătate din spațiul virtual ar scrie că e ciocolată poleită și că rușii ne-au dat-o ca să ne păcălească la facturi.

Ne plângem că străinii ne fură istoria, dar adevărul e că noi nici nu știm ce să facem cu ea când ne este returnată. O îngropăm singuri sub un munte de suspiciuni agramate și teorii despre „făcături”. Coiful va reveni la noi, dar demnitatea despre care vorbea domnul deputat este, din păcate, un fals mai mare decât orice replică din alamă.

De ce am ales să abordez acest subiect? Pentru că e încă un episod din delirul național, care a oprit în diverse stații: soroș, vaccin, dacii, turuldoiânapoi etc.

În final, un gând bun către parmalentarul patriot. Frățioare, ești înduioșător când afirmi că ”România nu a recuperat coiful de la Coțofenești. Coiful a fost găsit de autoritățile olandeze”. N-ai habar cât s-au zbătut românii să își recupereze comoara furată, ce eforturi au făcut alături de olandezi… Așa procedai și când erai la Poliție? Aruncai vorbe gratuite contra vântului?