Radu Marinescu își ”joacă” numirile la marile parchete: cine a trecut, cine a fost respins și ce urmează

Publicat: 07 apr. 2026, 22:05, de Radu Caranfil, în Justitie , ? cititori
Radu Marinescu își ”joacă” numirile la marile parchete: cine a trecut, cine a fost respins și ce urmează
Foto: capital.ro

Numirile pentru vârful Ministerului Public au intrat într-o fază delicată, după ce ministrul Justiției, Radu Marinescu, a ales să nu închidă procedura odată cu avizele negative venite de la CSM.

Miza este majoră:

vorbim despre opt funcții de comandă la Parchetul General, DNA și DIICOT, adică exact nucleul de putere din zona marilor anchete și a politicii penale a statului. Pe 2 martie, Marinescu și-a anunțat oficial propunerile și le-a trimis către Secția pentru procurori a CSM pentru avizul consultativ prevăzut de lege.

Care sunt propunerile inițiale ale ministrului

Lista inițială a fost clară și amplă.

Pentru funcția de procuror general, ministrul a propus-o pe Cristina Chiriac.

Pentru adjunct al procurorului general, pe Marius Voineag.

Pentru șefia DNA, pe Ioan-Viorel Cerbu, iar pentru cele două posturi de adjunct la DNA, pe Marinela Mincă și Marius-Ionel Ștefan.

La DIICOT, propunerea pentru funcția de procuror-șef a fost Codrin-Horațiu Miron, iar pentru cele două funcții de adjunct au fost nominalizați Alex-Florin Florența și Gill-Julien Grigore-Iacobici.

În total, opt nume pentru opt posturi extrem de sensibile.

Cum s-a împărțit verdictul CSM

După audierile din Secția pentru procurori a CSM, bilanțul nu i-a ieșit ministrului nici complet favorabil, nici dezastruos.

Trei candidați au primit aviz pozitiv:

Codrin Miron pentru șefia DIICOT, Viorel Cerbu pentru conducerea DNA și Marius-Ionel Ștefan pentru unul dintre posturile de adjunct la DNA.

Trei au primit aviz negativ:

Cristina Chiriac pentru Parchetul General, Marinela Mincă pentru adjunct DNA și Gill-Julien Grigore-Iacobici pentru adjunct DIICOT. În cazul lui Marius Voineag și Alex Florența, presa a consemnat o situație de balotaj, cu trei voturi pentru și trei împotrivă, adică fără un verdict favorabil limpede.

Mutarea care a schimbat tonul procedurii

În loc să meargă direct mai departe cu propunerile sau să reia concursul de la zero, Radu Marinescu a ales o soluție intermediară: noi interviuri pentru cei trei candidați avizați negativ.

Ministerul Justiției a anunțat la finalul lunii martie că îi convoacă din nou pe Cristina Chiriac, Marinela Mincă și Gill-Julien Grigore-Iacobici pe 7 aprilie, începând cu ora 9:00.

Decizia a fost interpretată imediat ca un semnal că ministrul nu este dispus să abandoneze ușor aceste nume și că vrea să-și lase o marjă suplimentară înainte de a trimite propunerile finale la Cotroceni.

Ce înseamnă, de fapt, aceste noi interviuri

Tehnic vorbind, reluarea interviurilor nu resetează toată procedura, dar îi oferă ministrului un nou moment de evaluare și o justificare suplimentară, indiferent de direcția în care merge.

Dacă îi menține pe cei trei, va putea spune că i-a reevaluat după avizul negativ și că și-a asumat conștient alegerea.

Dacă renunță la unul sau mai mulți dintre ei, va putea invoca exact acest pas intermediar ca semn de prudență instituțională.

Pe scurt, noile interviuri sunt și o verificare, și o plasă de siguranță politică.

Cât de mult contează, în realitate, avizul CSM

Aici e punctul-cheie al întregii povești. Avizul Secției pentru procurori a CSM este consultativ, nu obligatoriu. Asta înseamnă că ministrul Justiției poate merge mai departe și cu nume care au fost respinse de CSM.

Dar faptul că poate nu înseamnă că și costul este mic.

Un candidat avizat negativ ajunge inevitabil încărcat de controversă pe masa președintelui. Iar într-un climat în care justiția este deja tensionată intern, fiecare numire făcută peste capul unui aviz nefavorabil poate deveni rapid un semnal politic și instituțional, nu doar administrativ.

Unde intră în scenă Nicușor Dan

Până la urmă, ultima semnătură aparține președintelui. Iar Nicușor Dan a spus chiar pe 7 aprilie, la Timișoara, că nu a primit încă oficial propunerile pentru niciuna dintre cele opt funcții și că le va analiza în momentul în care îi vor fi transmise.

Asta arată că dosarul nu intrase încă, în formă finală, pe circuitul prezidențial la momentul declarației sale.

Cu alte cuvinte, ministrul încă mai lucrează pe tabel, iar Cotroceniul așteaptă forma definitivă a pachetului.

Ce spune această procedură despre Radu Marinescu

Dincolo de nume, procedura spune ceva și despre stilul ministrului. Radu Marinescu nu pare să meargă nici pe rețeta brutală a impunerii rapide, nici pe cea a retragerii prudente la primul obstacol. Mai degrabă încearcă să-și țină opțiunile deschise, să nu cedeze imediat după un aviz negativ, dar nici să nu pară că forțează mecanic o listă deja șifonată.

Este o strategie care poate fi citită în două feluri:

fie ca o dovadă de flexibilitate calculată, fie ca o ezitare prelungită într-un dosar unde claritatea ar fi fost preferabilă.

Ce urmează de aici înainte

Următorul pas este simplu doar pe hârtie: ministrul trebuie să decidă dacă păstrează integral lista, dacă o modifică parțial sau dacă renunță la unele propuneri. După aceea, dosarul merge la președinte, care poate valida sau poate refuza.

Adevărata miză nu este doar cine ajunge în funcție, ci și ce semnal se transmite despre echilibrul dintre Ministerul Justiției, CSM și Palatul Cotroceni.

Dacă Marinescu merge mai departe cu nume contestate, iar Nicușor le acceptă, înseamnă că avizul CSM a rămas, practic, o bornă decorativă.

Dacă apar corecții semnificative, înseamnă că verdictul CSM a contat, chiar și fără forță juridică obligatorie.

O procedură tehnică, dar cu efect politic inevitabil

Pe fond, acesta nu mai este doar un episod birocratic din cariera unor procurori.

Este unul dintre acele momente în care se vede cum funcționează, în realitate, mecanismul numirilor mari din justiție:

cu concursuri, avize, reinterviuri, balotaje și, inevitabil, cu o doză serioasă de interpretare politică.

De aceea, dosarul Marinescu nu trebuie citit nici melodramatic, nici naiv.

Este o procedură legală, dar și un test de putere instituțională.

Iar în astfel de teste, detaliile tehnice spun adesea mai mult decât declarațiile solemne.