Ucraina: Mircea Lucescu, „arhitectul unei epoci de performanță”. Lucescu plănuia să revină la Kiev

Moartea lui Mircea Lucescu a declanșat un val de reacții puternice în presa și în mediul fotbalistic din Ucraina, unde tehnicianul român este perceput nu doar ca un antrenor de succes, ci ca un arhitect al unei epoci de performanță care a redefinit standardele competiționale din regiune.

Surkis și Ahmetov vor participa la înmormântarea lui Mircea Lucescu în România

Ziarul sport.nv.ua din Ucraina  anunță că „Cluburile Șahtior și Dinamo vor trimite delegații la ceremoniile funerare.

Ambele cluburi vor fi prezente prin delegațiile lor joi, pe Arena Națională, pentru ultimul omagiu adus „Misterului”, așa cum era numit Mircea Lucescu, precum și vineri, la înmormântare. Pe parcursul zilei de joi, ambele delegații vor ajunge cu avionul la București, iar acestea vor fi conduse de Rinat Ahmetov din partea Șahtior și Igor Surkis din partea lui Dinamo.

„De la momentul spitalizării lui, am fost un fel de centru de informare pentru cei din Ucraina. Mulți oameni erau interesați de starea de sănătate a lui Mircea Lucescu, cu toții speram la un miracol. Eram sunat zilnic și întrebat despre starea lui. Nimeni nu se aștepta la așa ceva, toți sperau că Lucescu se va face bine”, a povestit agentul de jucători, Arcadie Zaporojanu.

17:31 • ACTUALITATE

Omagiu pentru Mircea Lucescu: noul stadion Dinamo îi va purta numele

18:10 • SPORT

România își ia rămas bun de la Mircea Lucescu: sicriul depus la Arena Națională

Jurnalistul de la sport.nv.ua,  Țîgânik a povestit că, în 2019, s-a întâlnit întâmplător la Kiev cu specialistul român, iar în urma acestei întâlniri a stabilit cu el un interviu pentru ziua următoare.

„În august 2019, Mircea Lucescu a venit pentru câteva zile la Kiev. Ne-am întâlnit întâmplător în restaurantul unui hotel din centrul capitalei. Era împreună cu soția sa, care atunci mi-a lăsat o impresie extraordinară prin farmecul ei și prin căldura cu care se purta față de soțul ei. Mi-am făcut curaj să îi cer lui Mircea Lucescu o întâlnire personală în ziua următoare — iar el a acceptat.”

„Până atunci ne mai intersectasem de câteva ori în diferite locuri, dar nu ne întâlniserăm niciodată față în față. Mai vorbisem de vreo zece ori la telefon. Din acele episoade era greu să îți formezi o părere completă despre personalitatea lui.

A doua zi ne-am întâlnit în holul hotelului Hyatt. Acea discuție o voi ține minte toată viața. Am vorbit aproape trei ore — despre orice, dar mai ales despre fotbal. Probabil că în viața mea nu am întâlnit o persoană care să iubească acest joc atât de mult. Era pur și simplu obsedat de el.

Lucescu își dorea foarte mult să revină în fotbalul ucrainean. Atunci spera sincer că Șahtior îi va propune să revină după plecarea lui Fonseca. Dar a venit Castro. Iar un an mai târziu, Mircea Mihailovici a preluat Dinamo Kiev și, încă din primul sezon, a câștigat tot ce se putea câștiga pe plan intern,” își amintește Țîgânik

Jurnalistul a povestit că Lucescu iubea Ucraina și plănuia să vină la Kiev.

„În ultimii ani am comunicat mult. Când a început războiul, Lucescu a primit o ofertă de a prelua Fenerbahçe S.K., dar a refuzat, explicând că nu poate părăsi Ucraina într-un moment atât de dificil. Ultima dată am vorbit cu el cu șase zile înainte de plecarea sa din această lume. Mi-a spus că își dorește neapărat să vină la Kiev. Nu a mai reușit.

Cândva se va putea scrie o amplă poveste despre Mircea Lucescu, dar aceasta trebuie mai întâi înțeleasă și reinterpretată. Iar acum trebuie cu toții să transmitem sincere condoleanțe familiei sale. A plecat un om despre care se va vorbi mult timp. Iar contribuția sa la fotbalul ucrainean o vom putea evalua cu adevărat abia peste mulți ani”, a scris Țîgânik pe pagina sa de Instagram.

„O forță dominantă în Europa”: moștenirea de la Șahtior

Presa ucraineană și vocile din interiorul cluburilor au pus accent pe impactul structural pe care Lucescu l-a avut la FC Shakhtar Donetsk.

Rinat Ahmetov, patronul clubului, citat în presa ucraineană, a sintetizat această moștenire:

„Sub comanda lui Mircea Lucescu, clubul Șahtior a devenit o forță dominantă în fotbalul ucrainean, o echipă cunoscută și respectată în întreaga Europă.”

Această formulare este reprezentativă pentru tonul general al presei ucrainene: Lucescu nu este doar un câștigător de trofee, ci constructorul unui model de performanță.

Datele invocate frecvent în articolele ucrainene confirmă această percepție: peste 20 de trofee câștigate, inclusiv Cupa UEFA 2009, și o dominație clară în campionat.

Dincolo de rivalități: respect la FC Dynamo Kyiv

Un element rar subliniat de presa ucraineană este faptul că Lucescu a fost revendicat simbolic de două cluburi rivale istorice: Șahtior și Dinamo Kiev.

Mesajul oficial al clubului Dinamo Kiev, preluat în media locală, reflectă această dimensiune:

„Va rămâne mereu în amintirea noastră… Mircea Lucescu va trăi în inimile noastre.”

Această recunoaștere din partea ambelor tabere consolidează ideea că Lucescu a depășit granițele rivalităților interne, devenind o figură „transversală” în fotbalul ucrainean.

„Mister, ați fost ca un tată”: vocea jucătorilor

Presa ucraineană a amplificat și reacțiile emoționale ale foștilor jucători, care îl descriu nu doar ca antrenor, ci ca mentor. Mărturiile arată că Mircea Lucescu a construit nu doar echipe, ci și cariere și identități profesionale.

Yaroslav Rakitskiy, citat de platforme ucrainene, spune: „Mister, cel mai important antrenor al vieții mele… sunteți parte din familia mea.”

O figură care a „unit” simbolic spațiul ex-sovietic

În Ucraina, Mircea Lucescu este definit mai puțin prin naționalitate și mai mult prin impact. Presa locală îl poziționează ca arhitect al unei epoci de performanță, omul care a modernizat Șahtior, a câștigat respectul la Dinamo Kiev și a influențat o generație întreagă de jucători. Nu este doar o figură istorică, ci o referință instituțională: un antrenor care a schimbat nu doar rezultate, ci și cultura fotbalului ucrainean

Jurnaliștii au remarcat că, pentru scurt timp, reacțiile din Ucraina și Rusia au avut un ton comun: „Presa ucraineană și presa rusă s-au întrecut în a scrie elogii.”

Acest lucru  subliniază statutul unic al lui Lucescu: un antrenor care a traversat frontiere sportive și geopolitice.

.