AUR a descoperit Bursa: de la „nu ne vindem țara” la „mai emitem niște acțiuni”

AUR a depus la Palatul Cotroceni un program de guvernare în care propune atragerea de capital pentru companiile de stat prin listări bursiere. Da, ai citit bine. AUR. Același partid care, până mai ieri, tuna și fulgera împotriva „vânzării companiilor românești”, a descoperit brusc că Bursa nu este neapărat un bazar al trădării naționale, ci poate fi și o sursă de finanțare pentru societățile controlate de stat.

Suveranismul intră la tranzacționare

Propunerea apare în documentul prezentat luni, 18 mai, la consultările de la Cotroceni.

Formațiunea condusă de George Simion susține că fondurile ar urma să fie atrase prin emisiuni noi de acțiuni, direcționate „cu predilecție” către cetățenii români și investitorii instituționali locali.

Pe scurt: nu vindem țara. Doar o listăm puțin, cu prioritate patriotică.

Diferența pe care AUR a aflat-o mai târziu

Petrișor Peiu, coordonatorul economic al AUR, a explicat diferența tehnică dintre două operațiuni: vânzarea acțiunilor deținute deja de stat și emiterea de acțiuni noi, prin care banii ajung în companie.

Diferența există, este reală și nu trebuie tratată superficial.

Una este ca statul să-și vândă din participație și să încaseze bani la buget.

Alta este ca o companie să emită acțiuni noi, să se capitalizeze și să folosească banii pentru investiții, dezvoltare, modernizare sau proiecte mari.

Problema este că această distincție nu a fost prea prezentă în discursul public al AUR atunci când partidul ataca violent Guvernul Bolojan pe tema listărilor și privatizărilor.

Atunci totul era „nu ne vindem țara”, „se vând companiile strategice”, „se slăbește statul”, „se evaporă miliarde”. Acum, în programul de guvernare, Bursa devine acceptabilă, cu condiția să poarte ie, tricolor și certificat de investitor autohton.

Georgică și revelația pieței de capital

Probabil că, între timp, cineva i-a explicat lui George Simion că listarea la Bursă nu înseamnă automat că vine un străin cu sacul, bagă Hidroelectrica în portbagaj și fuge cu ea peste graniță.

Bursa poate fi, în anumite condiții, un mecanism perfect legitim de finanțare.

Poate aduce transparență, presiune pe management, capital privat, reguli mai clare și o evaluare mai serioasă a companiilor.

Marile companii de stat nu trebuie neapărat ținute într-un borcan administrativ, cu capacul pus de politicieni și cu eticheta „strategic” lipită peste orice combinație.

Dar aici apare comedia politică.

Când Bolojan și Oana Gheorghiu discutau despre deschiderea unor pachete de acțiuni ale companiilor profitabile, AUR vedea o conspirație.

Când AUR scrie în propriul program că vrea atragere de capital prin emisiuni noi pe Bursă, brusc avem viziune economică, patriotism investițional și capitalism cu tricolor.

E același ring bursier. Doar crainicul s-a schimbat.

Patriotismul financiar cu acțiuni la purtător

Și mai savuros este cazul lui Petrișor Peiu.

Potrivit informațiilor publice, parlamentarul AUR deține plasamente importante pe piața de capital, inclusiv acțiuni la companii energetice de stat precum Hidroelectrica, Romgaz, Nuclearelectrica, Transgaz sau Transelectrica, cu o valoare evaluată la aproximativ 1,5 milioane de euro.

Asta nu este ilegal. Nici măcar condamnabil în sine.

Dimpotrivă, investiția în companii românești poate fi un gest rațional. Dar devine spectaculos când același om critică dramatic listarea sau tranzacționarea unor acțiuni ale statului, în timp ce propriul portofoliu respiră exact aerul pieței de capital.

Cu alte cuvinte, Bursa este rea când o propune adversarul politic și foarte interesantă când îți rotunjește ție portofoliul sau când apare în programul tău de guvernare.

Blocăm cu o mână, listăm cu cealaltă

Paradoxul merge și mai departe.

AUR a cooperat cu PSD pentru un proiect legislativ care blochează până la 31 decembrie 2027 orice formă de înstrăinare sau tranzacționare pe bursă a acțiunilor deținute de stat în companiile naționale.

În același timp, programul AUR propune atragerea de capital prin emisiuni noi de acțiuni pe bursă.

Tehnic, cele două idei pot fi despărțite.

Politic, însă, arată ca un număr de contorsionism.

Pentru public se strigă „nu vindem nimic!”.

Pentru program se scrie „atragem capital!”.

Pentru specialiști se introduce distincția dintre participația statului și acțiuni nou-emise.

Pentru galerie rămâne refrenul cu țara nevândută.

Aici se vede diferența dintre economie și propagandă.

Economia are nuanțe.

Propaganda are portavoce.

Iar AUR încearcă acum să le folosească pe amândouă: să păstreze zgomotul suveranist și să împrumute, pe furiș, instrumente din capitalismul clasic.

Bursa nu e trădare. Ipocrizia e problema

În fond, propunerea nu este rea prin ea însăși.

Listarea unor companii de stat, dacă este făcută transparent, inteligent și fără jaf politic, poate fi utilă.

Emiterea de acțiuni noi poate aduce bani în companii, nu în buzunarul bugetului.

Participarea investitorilor români poate fi încurajată.

Fondurile de pensii, investitorii locali și populația pot deveni parte din finanțarea economiei reale.

Dar atunci trebuie spus cinstit: Bursa nu este trădare.

Capitalul privat nu este automat dușman.

Investitorul nu este neapărat ocupant.

Iar companiile de stat nu devin mai românești doar pentru că sunt ținute sub control politic, populate cu sinecuri și apărate în discursuri patriotarde.

Marea problemă nu este că AUR a ajuns la o idee economică mai rezonabilă.

Marea problemă este că, pentru a ajunge aici, a trecut printr-o campanie întreagă de isterie anti-listare, anti-privatizare și anti-piață, folosind spaima veche a românilor: „ne vând ăștia țara”.

Acum, aceeași țară ”de nevândut” este invitată elegant la Bursă.

Probabil că Georgică a aflat, între timp, ce înseamnă listarea.

Mai rămâne să afle și electoratul său că nu orice acțiune e o trădare, nu orice piață e o conspirație și nu orice economie serioasă se poate conduce cu lozinci de galerie.

Cât despre ”predilecția” pentru cetățenii români și investitorii instituționali locali (cum ar fi, de exemplu, Petrișor Peiu), noi zicem că e foarte posibil să fi aflat și Georgică cel de AUR cât de interesantă este mafia speculației bursiere autohtone. Foarte, foarte interesantă.