Statul ia bani grei de la pariuri, dar uită să-i dea dependenților

O discuție din Comisia juridică a Senatului a scos la iveală una dintre acele absurdități perfect românești: statul colectează bani de la operatorii de jocuri de noroc pentru prevenție, tratament și informare, dar nu reușește să-i folosească exact în acest scop.

Dezvăluirea din comisie

Afirmația îi aparține Odetei Nestor, fostă șefă a Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc și actual președinte al Asociației Organizatorilor de Jocuri de Noroc la Distanță.

Supranumită „doamna de fier” a pariurilor, Nestor le-a spus senatorilor că problema nu este lipsa banilor, ci incapacitatea instituțiilor de a-i cheltui pentru ceea ce au fost colectați.

Un proiect pentru un fond care există deja

Pe masa comisiei se afla propunerea legislativă L239/2026, care prevede ca 1% din taxele plătite de firmele de pariuri să meargă către ONJN, într-un fond special pentru prevenirea și tratarea dependenței de jocuri de noroc.

Banii ar urma să finanțeze centre de consiliere, tratament, campanii naționale de informare, formarea specialiștilor în adicții comportamentale și proiecte derulate de ONG-uri acreditate.

Până aici, totul sună bine. Numai că Odeta Nestor a venit cu precizarea esențială: un asemenea fond există deja.

500.000 de euro anual de la fiecare operator

„Toate țările civilizate bineînțeles că distribuie fonduri din taxele încasate către zona de prevenție și către zona de informare a cetățenilor în privința jocurilor de noroc”, a spus Nestor.

Apoi a venit partea grea: „Aș vrea doar să vă spun că acest fond există deja, în Ordonanța 77, la articolul 10. În acest fond, noi, operatorii, plătim fiecare câte 500.000 de euro anual.”

Potrivit acesteia, la un moment dat, în fond s-ar fi strâns 70 de milioane de euro.

Nu mărunțiș. Nu bani de pliante și pixuri.

O sumă serioasă, cu care se puteau construi programe reale de prevenție, tratament și reintegrare socială.

Banii s-au dus în bugetul statului

Problema, spune Nestor, este că șefii ONJN nu și-au asumat cheltuirea acestor bani.

Ar fi fost nevoie de un ordin care să stabilească procedura de utilizare a fondurilor.

Ordinul nu a venit, banii nu au fost folosiți, iar Ministerul Finanțelor i-a vărsat la bugetul statului, la final de an.

„Președinții și conducătorii instituției nu și-au asumat cheltuirea acestor bani pentru că trebuia să se emită un ordin care să prevadă o procedură de cheltuire a acestor fonduri”, a spus Nestor.

Tradus simplu: statul a încasat bani pentru prevenția dependenței, dar i-a folosit ca bani obișnuiți de buget.

Absenții esențiali

Situația a devenit și mai grăitoare prin absență: la ședință nu a participat niciun reprezentant al ONJN sau al Ministerului Finanțelor.

Tocmai instituțiile care ar fi trebuit să explice ce s-a întâmplat cu banii.

Comisia a amânat proiectul pentru următoarea ședință.

Reținem că:

Cazul arată perfect ipocrizia statului român în raport cu jocurile de noroc.

Pe de o parte, pozează în autoritate preocupată de dependență, familii distruse și tineri pierduți în aparate.

Pe de altă parte, când are bani dedicați exact combaterii fenomenului, îi lasă necheltuiți și îi varsă la buget.

Nu industria pariurilor iese bine din această poveste.

Dar nici statul nu poate poza în salvator.

Dacă iei 500.000 de euro anual de la fiecare operator pentru prevenție și ajungi să înghiți banii în bugetul general, nu mai vorbim despre politică publică.

Vorbim despre o cinică formă de alba-neagra administrativă.