Cine a fost Răzvan Theodorescu. Legătura cu Ion Iliescu și mineriada din 1990

Răzvan Theodorescu, fost ministru al Culturii în Guvernul Năstase, a murit la 83 de ani, lăsând în urmă o carieră de câteva decenii în mediul academic, dar și numeroase controverse legate, mai ales, de perioada în care a fost numit de către fostul președinte Ion Iliescu la conducerea Radioteleviziunii Române.

Dincolo de loialitatea pe viață față de Iliescu, Răzvan Theodorescu va rămâne în istorie ca susținătorul înfocat al intervenției brutale a minerilor din Capitală din perioada 13-15 iunie 1990, o mărturie a vremurilor tulburi din primii ani de după 1989.

Emil Răzvan Theodorescu s-a născut pe data de 22 mai 1939, București. A fost istoric de artă și politician român, membru titular al Academiei Române (din 2000) și vicepreședinte al acesteia (din 20 aprilie 2018, reales apoi la 4 mai 2022, potrivit Wikipedia.

S-a implicat și în politică, fiind ales senator din partea PSD în legislatura 2000-2008, când a deținut și funcția de ministru al culturii în Guverul Năstase. A încercat să prindă și un al treilea mandat de senator, în sectorul 1 al Capitalei, dar nu a reușit să intre din nou în Parlament. În 2010, a demisionat din PSD.

Theodorescu a fost doctor în Științe Istorice din 1972, a absolvit Facultatea de Istorie a Universității București – cursuri urmate în perioada 1955-1963, cu o întrerupere în perioada 1959-1961, deoarece a fost exmatriculat din motive politice.

A fost rector al Academiei de Studii asupra Istoriei Culturii și Religiilor, din 1995, a fost șeful catedrei UNESCO de Studii Sud-Est Europene din Universitatea de Arte, între 1994-2000, dar a mai fost și secretar general al Asociatiei de Studii Sud-Est Europene, iar în intervalul 1992-2000, a avut două mandate de membru al Consiliului Național al Audiovizualului. De asemenea, din 2000, a fost și rector al Universității Media.

Președinte al Radioteleviziunii Române

O perioadă controversată din viața lui Răzvan Theodorescu constituie numirea la data de 9 februarie 1990 de către Ion Iliescu în funcția de președinte al Radioteleviziunii Române, când multă lume l-a criticat pentru manipulările proferate de Televiziunea Română sub directoratul său, în legătură cu mineriada din iune 1990, când s-a întrerupt emisia, potrivit wikipedia. De altfel, Theodorescu s-a numărat și printre cei care a susținut intervenția bratală a minerilor.La conducerea TVR s-a aflat în perioada 1990 – 1992.

Au urmat apoi și alte funcții importante. Astfel, la 14 decembrie 2004 a fost numit în funcția de membru în Colegiul Național al Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989.

În ianuarie 2007, a fost ales membru în două academii din sud-estul Europei: Academia albaneză și Academia macedoneană., iar în 2008 a fost desemnat ambasador al Alianței Civilizațiilor pentru România.

A fost membru al Academiei Oamenilor de Știință din România (AOSR).

Numeroase distincții

Răzvan Theodorescu a primit ordinul de Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor al Republicii Franceze (1997), a fost Laureat al Premiului Bernier, al Institutului Franței.

De asemenea, a primit Premiul Nicolae Bălcescu al Academiei Române, Premiul Nicolae Iorga al Centrului Internațional Ecumenic pentru Dialog Spiritual, Premiul Herder al Universității din Viena și Premiul revistei Flacăra.

Lucrări publicate de Răzvan Theodorescu

Răzvan Theodorescu a publicat, de-a lungul timpului, peste 15 lucrări de istorie, artă românească și europeană și circa 600 de articole în reviste din țară și străinătate:

Mănăstirea Dragomirna (1965)
Mănăstirea Bistrița (1966)
Biserica Stavropoleos (1967)
Bizanțul, Balcanii și Occidentul la începuturile culturii medievale românești (Secolele X-XIV) (Editura Academiei Române, 1974)
Un mileniu de artă la gurile Dunării (400-1400) (Editura Meridiane, București, 1976)
Itinerarii medievale (Editura Meridiane, București, 1979)
Piatra celor trei prelați (Editura Meridiane, București, 1979)
Apel la istorie (Editura Sport-Turism, București, 1980)
Civilizația românilor între medieval și modern. Orizontul imaginii (1550-1800) – 2 vol. (Editura Meridiane, București, 1992)
Drumuri spre ieri (Editura Fundației Culturale Române, București, 1992)
Cele 900 zile ale „manipulării” (Editura Tinerama, București, 1994)
Pictura murală moldovenească din secolele XV și XVI (Editura UNESCO, București, 1995)
Românii și Balcanicii în Civilizația sud-est europeană (Editura Enciclopedică, București, 1999)
Puțină Istorie (Editura Fundației Culturale Române, București, 1999).