Doi afaceriști și un avocat scapă nepedepsiți într-un mare dosar de mită

În dosarul de mită de la metrou, de aproape un milion de euro, toți cei trei inculpați au scăpat de pedepse cu ajutorul prescripției.

Afaceristul Dragoș Dobrescu, directorul Astaldi România, Luca Pier Canino și avocatul-infractor Doru Boștină au scăpat prin prescripție de răspunderea penală pentru traficul de influență de 1 milion de euro în legătură cu lucrările la metroul din Drumul Taberei. Curtea de Apel București i-a confiscat lui Dragoș Dobrescu parte din banii ceruți de la directorul Astaldi – 550.000 de lei – pe care Doru Boștină îi „spălase” prin firma lui de avocatură.

Înalta Curte de Casație și Justiție a început să judece apelul procurorilor DNA la decizia instanței de fond, care a închis dosarul șpăgii-record pentru lucrările de la Magistrala 5 de metrou-Drumul Taberei ca urmare a intervenției prescripţiei.

Curtea de Apel București i-a scăpat pe Dragoș Dobrescu, Luca Pier Canino și Doru Boștină pe data de 15 mai 2023, urmare a deciziilor CCR și ICCJ pe tema prescripţiei.

În esență, procurorii anticorupție au reținut că în vara anului 2013 Dragoș Dobrescu i-a cerut lui Luca Pier Canino suma de 1 milion de euro pentru a-și trafica pretinsa influență pe care ar fi avut-o asupra edilului de atunci al Sectorului 6, Rareș Mănescu, pentru avizele necesare demarării lucrărilor la metroul din Drumul Taberei.

Conform înțelegerii, suma de 1 milion de euro urma să fie plătită în tranșe, timp de 4 ani.

Din suma cerută, Dragoș Dobrescu a primit de la Luca Pier Canino o primp tranșă, de aproximativ 550.000 de lei, prin intermediul firmei de avocatură a lui Doru Boștină.

Ads

Ca o paranteză, avocatul-infractor Doru Boștină a spălat și banii de mită ai lui Sebastian Vlădescu, în dosarul reabilitării căii ferate București-Constanța în schimbul unor comisioane de 20 de milioane de euro de la compania austriacă Swietelsky.

Pe cei trei i-a scăpat, însă, „marea prescripție” dată de Curtea Constituțională în 2022 și confirmată de Înalta Curte, aceeași instanță care va judeca apelul din dosarul lui Boștină și „asociații” lui penali.

Pe scurt, CCR a decis că articolul din Codul penal care prevedea că de la comunicarea către inculpat a oricărui act de procedură efectuat în cauză începe să curgă un nou termen de prescripție. Acest articol, 155, le permitea judecătorilor, de exemplu, să calculeze prescripția de la emiterea rechizitoriului, nu de la comiterea faptelor.

Cum CCR a declarat art. 155 din Codul penal ca fiind neconstituțional, termenele de prescripție se calculează conform art. 154, ceea ce în dosarul de față înseamnă 8 ani de la comiterea faptei.

„Comportamentul procurorilor nu a reflectat o preocupare efectivă”

Astfel, dosarul traficului de influență de 1 milion de euro pentru lucrările la magistrala de metrou din Drumul Taberei s-au prescris în 2021.

„Durata termenului (general) al prescripției răspunderii penale sau lipsa cazurilor de încetare a prescripției răspunderii penale nu sunt principalii factori criticabili în cauză, existând și alte aspecte relevante, mai importante, cum sunt, de exemplu, întârzierile nejustificate în desfășurarea urmăririi penale.
Chiar admițând că, în general, un obstacol în calea prevenirii și combaterii infracțiunilor de corupție sau asimilate corupției în constituie greutatea detectării și investigării acestora din cauza naturii lor ascunse și a acordului dintre diferitele părți implicate în comportamentul ilicit, acesta nu poate fi identificat în speță câtă vreme organele de urmărire penală au fost sesizate prin denunțul din dată de 09.12.2014 de către martorul denunțător.
Or, unul dintre pilonii CEDO este dreptul la un proces echitabil, cu cerință necesară pentru procedurile judiciare să fie finalizat într-un termen rezonabil. Toate organele judiciare au obligația de a pune în aplicare acest principiu.
În speță, termenul de prescripție a răspunderii penale prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) Cod penal, de 8 ani, nu poate conduce la reținerea unui risc sistemic de impunitate și poate fi considerat suficient pentru investigarea unor infracțiuni de natură celor ce fac obiectul prezentului dosar, cu atât mai mult cu cât organele de urmărire penală au fost sesizate la scurt timp de la comiterea acestora.
Pe de o parte, regimul prescripției prevăzut la art. 154 Cod penal nu conduce la consecințe nerezonabile, ținând seama de durata termenelor de prescripție.
Pe de altă parte, concluzia existenței sau nu a riscului sistemic nu poate fi trasă decât din perspectiva conținutului normativ, ci și din comportamentul organelor judiciare.
În măsură în care comportamentul organelor de urmărire penală nu a reflectat o preocupare efectivă referitoare la interesele financiare ale Uniunii Europene pe parcursul a aproximativ 8 ani și jumătate, iar pasivitatea acestora în instrumentarea cauzelor este considerată acceptabilă, această ar contribui în mod rezonabil la nerespectarea drepturilor fundamentale anterior menționate.
Pe de altă parte, stabilirea existenței unor cauze de întrerupere a termenului de prescripție al răspunderii penale, lăsând neaplicate deciziile cu forță obligatorie ale Curții Constituționale și ale Înaltei Curți de Casație și Justiție poate produce efectul opus drepturilor recunoscute de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin prelungirea procesului peste termenul considerat rezonabil.
Mai mult, într-o notă mai pragmatică, dacă se consideră efectiv că anumite practici la nivel național au adus atingere intereselor financiare ale Uniunii, statul dispune în prezent de un instrument juridic, pentru a recupera sumele datorate de un inculpat față de care se dispune încetarea procesului penal că urmare a intervenției prescripției răspunderii penale fără că protecția drepturilor fundamentale să devină o dauna colaterală în acest proces – confiscarea specială a bunurilor dobândite prin săvârșirea faptelor prevăzute de legea penală putând fi in continuare dispusă”, reține Curtea de Apel București.