Exclusiv. Doctorul Dan Benția: „Creștin ortodox fiind am crescut cu profunzimea celor două mari sărbători creștine Nașterea Domnului și Învierea Sa”

Suntem în cea de-a doua zi a Paștelui și, totodată, azi a început Săptămâna Luminată. Cât de important este să fim cu sufletul și cu spiritul în armonie în această perioadă? Și nu numai atât. Răspunsurile nu ni le oferă un preot, ci un medic.

Este vorba despre doctorul Dan Benția, neurochirug, care își dorește să nu comercializăm, să nu bagatelizăm simbolurile sacre, transformându-le în ceva atât de superficial, ci să ne facem o promisiune și anume aceea că și mâine, când nu ne mai urăm „Paște fericit sau Sărbători binecuvântate să fim atenți la nevoile celor din jur, nu doar să verbalizăm, ci să simțim și să facem. În fapt, medicul ne-a răspuns la întrebări, legate de „sănătatea sufletului”...





Domnule Doctor, cât de important este sa fim cu sufletul, cu spiritul în armonie în această perioadă?

Creștin ortodox fiind am crescut cu imaginea si profunzimea acestor două mari sărbători creștine Nașterea Domnului și Învierea Sa. Întotdeauna m-au impresionat prin povestea lor, prin învățăminte, prin lecții oamenii care știu să păstreze cât mai mult echilibrul și smerenia din post în fiecare zi a vieții lor.

 Cred că de fapt, noi am pierdut simplitatea sentimentului de a fi bun tot timpul, de a fi darnic cu tine, dar și cu ceilalți, am pierdut profunzimea propriei noastre vieți și ne pasă prea mult să fim ca ceilalți, să avem ce au alții, dar și mai rău dacă nu suntem sau nu avem ce au ei, atunci aruncăm cu piatra. Eu am o credință că degeaba faci efort să fii BUN de Sărbători, dacă în restul timpului nu ești, de fapt cred că ai pierdut, nu ai câștigat.

Care este secretul ca să nu mai alergăm după himere de Sărbători și să facem rai din ce avem?

Cum spuneam și mai sus eu vreau o lume în care de Sărbători să fim mai aproape de noi, de cei dragi, de cei aflați în necaz, dar în același timp îmi doresc să nu comercializăm, să nu bagatelizăm aceste simboluri sacre transformându-le în ceva atât de superficial, ci să ne facem o promisiune și anume aceea că și mâine când nu ne mai urăm Paște fericit sau Sărbători binecuvântate să fim atenți la nevoile celor din jur, nu doar să verbalizăm, ci să simțim și să facem.

 Secretul este în noi și în învățăturile pe care alegem fiecare să le ascultăm. Bunătatea este cheia unei vieți frumoase, dar bunătatea aceea care atunci cand se închide facebook-ul, instagram-ul, whats-up-ul rămâne cu noi, în noi.

Lecțiile vieții de Paște și, de fapt, de toate marile Sărbători, care pot fi?

Lecția smereniei! Lecția cumpătării! Lecția iertării! Lecția sacrificiului! Lecția renașterii din propria cenușă! Lecția bunătății! Sincer, lecția pe care am primit-o acest an și sper că am și integrat-o este aceea a smereniei! Vreau să vă spun că îmi doresc liniște și împăcare cu mine însămi și nu vreau să ajung vreodată să sacrific frumosul în favoarea răului și urâtului! Războiul de lângă noi m-a pus în fața multor întrebări, multor dileme, ba mai mult a scos de multe ori din mine gânduri urâte la adresa unor lideri care se joacă cu soarta lumii, cu frumosul și inocența.

Ce mă doare foarte rău este faptul că uneori ororile acestea sunt asociate cu așa-zise gânduri creștine! Trăim o vreme de mari încercări de aceea acest Paște este atât de important să ne rugăm pentru pace și să ne împăcăm cu noi și cu viața noastră. Să revenim la valorile noastre adevărate, creștine și să nu mai permitem răului, compromisului, lipsei de bunătate să ne acapreze.

Ce este mai important: ce punem pe masa sau ce punem trup și suflet?

De ani de zile, Paștele și Crăciunul la români înseamnă bucate alese, mese întinse, familii strânse laolalta, nimic rău, nimic greșit, dar știm cu toții că de fapt esența este în suflet, nu pe masă. Acolo trebuie să fie sărbătoarea, foametea de a face bine, în suflet. Repet, echilibrul este chintesenta acestor sărbători. Dacă măcar un lucru îl păstrăm frumos după fiecare sărbătoare și îl perpetuăm zi de zi, eu zic că suntem cu toții cîștigați, dacă în schimb totul se reduce doar la mâncare și băutură, atunci….tot sacrificiul a fost în zadar.

Așa cum se spune „de Crăciun fii mai bun” se aplica și la Paște. De ce nu putem fi buni mereu, nu numai de sărbători?

Oare suntem mai buni de Sărbători? M-am gândit de multe ori la asta! Nu, cred că de fapt de sărbători creștine importante simțim nevoia să ne aliniem campaniilor sociale și astfel să ne împăcăm cu noi cei din restul anului, noi cei pierduți în consumatorism și goană după a avea.

 Sincer, mi-as dori să fim mai autentici cu noi și cu gesturile noastre de bunătate chiar dacă acestea ar fi mai puține decât să oferim ceva în preajma Paștelui, Crăciunului, dar prin spate să facem rău cu gandul, cu vorba sau cu fapta unui om de lângă noi, cunoscut sau necunoscut. Sunt adeptul de fapt al faptelor mici, dar netrâmbițate, decât a faptelor mari făcute pentru a atrage aplauzele celor din jur, societății. Fiecare zi poate fi o sărbătoare și în fiecare zi este loc de daruri, de gânduri, de vorbe frumoase.

Unde ne „ascundem” de atâtea tenebre ce bântuie omenirea de numai doi ani și un pic și parcă sunt de o veșnicie?

Ne ascundem tot în noi, cei care credem în Dumnezeu, sau cum se numește el pentru fiecare cititor, ne ascundem în speranța că toate se vor termina cu bine! Astăzi, un părinte mi-a spus că frica naște demoni și atunci am înțeles încă o dată că în noi e fericirea și speranța și noi daca facem frumos în suflet atunci și în jurul nostru transmitem frumos! Poate nici măcar nu trebuie să ne ascundem, poate ar fi suficient să ieșim în lume fără măști și să încercăm să fim atenți la nevoile celor din jur, la nevoile noastre și să încercăm să nu ne facem mai rău decât primim deja prin răutăți, invidii, războaie, pandemii, etc.

Cât de importantă e lumina în viața noastră? Nu lumina aceea despre care nu se tot spune în ultima vreme să o economisim…

 Dacă ai o lumină, fie ea uneori și mai palidă, fiindcă toți avem încercări în această viață, ne găsim drumul în întuneric. Lumina din noi e începutul unei vieți împăcate, iar aceasta impactează în sens bun familia, societatea, lumea din jur. Dar lumina aceasta rămâne aprinsă atâta timp cît nu cedăm tentației judecății, cuvintelor aruncate fără judecată, avariei, rămâne aprinsă atâta timp cât credem în iubire, adevăr, dreptate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Mai multe articole...