Guvernul adoptă introducerea unui nou impozit în România

Cadrul fiscal aplicabil companiilor mari din țara noastră devine tot mai complex. Pe lângă prevederile referitoare la impozitul pe cifra de afaceri, în România va apărea impozitul suplimentar național.

În ședința de azi, 9 noiembrie, Cabinetul Ciolacu va adopta un act normativ privind asigurarea unui nivel minim global de impozitare a grupurilor de întreprinderi multinaționale și a grupurilor naționale de mari dimensiuni. Acest impozit se va aplica companiilor cu cifră de afaceri consolidată mai mare de 750 milioane de euro pe an.

Obiectul de reglementare al proiectului de lege îl constituie transpunerea Directivei (UE) 2022/2523 a Consiliului din 14 decembrie 2022 privind asigurarea unui nivel minim global de impozitare a grupurilor de întreprinderi multinaționale și a grupurilor naționale de mari dimensiuni în Uniune, separat de regulile de determinare a impozitului pe profit și a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, astfel cum este reglementat prin Titlul II Impozitul pe profit și III Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor din Legea nr.227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

Directiva urmărește îndeaproape conținutul și structura regulilor – model OCDE. Directiva lasă la aprecierea statelor membre exercitarea anumitor opțiuni. Acestea sunt:

– Instituirea impozitului suplimentar național

Ca regulă generală, impozitul suplimentar se datorează în jurisdicția societății – mamă finale a unei întreprinderi multinaționale. Prin exercitarea opțiunii de aplicare a impozitului suplimentar național, impozitul reprezentând diferența
dintre cota minimă de 15% și cota efectivă de impozitare determinată la nivelul filialelor din România ale întreprinderilor multinaționale cu sediul în străinătate se va plăti în România și nu în jurisdicția unde este înregistrată societatea mamă finală. Prin urmare, România va avea dreptul de a încasa diferența de impozit, aceasta nemaifiind colectată în jurisdicțiile societăților mamă a grupurilor de întreprinderi multinaționale respective, prin aplicarea ”regulii de includere a veniturilor” (Income Inclusion Rule – IIR)

– Modul de aplicare a ajustării UTPR la nivelul unui grup

UTPR, adică „regula profiturilor subimpozitate” (Undertaxed Profit Rule) acționează ca un mecanism de sprijin (back-stop) pentru IIR prin realocarea oricărei valori reziduale a impozitului suplimentar în cazul în care întreaga sumă a impozitului suplimentar care vizează entitățile impozitate la un nivel redus nu a putut fi colectată de societățile – mamă prin aplicarea IIR.

În aplicarea acestui mecanism, statele membre se asigură că entitățile constitutive care au sediul în Uniune fac obiectul unei ajustări egale cu cuantumul impozitului suplimentar în temeiul UTPR alocat statului
membru. În acest scop, o astfel de ajustare poate lua forma unui impozit suplimentar datorat de entitățile constitutive sau a unui refuz de deducere din profitul impozabil al entităților constitutive respective aplicat în anul fiscal în care se încheie exercițiul financiar pentru care a fost calculat cuantumul impozitului suplimentar în temeiul UTPR.

Prin urmare, România a optat pentru ajustarea sub forma unui impozit suplimentar la nivelul filialelor din România, deoarece această formă reduce povara administrativă și creează în același timp un tratament unitar cu cel aplicat de alte filiale ale căror societăți mamă aplică regula IIR.

– Amânarea aplicării IIR și UTPR

Având în vedere statutul abordării comune a regulilor GloBE, se permite statelor membre să opteze să nu aplice IIR și UTPR pentru o perioadă limitată de timp pentru a aborda situația specială a statelor membre în
care își au sediul foarte puține grupuri de întreprinderi multinaționale și naționale de mari dimensiuni.

În statele membre în care sunt situate un număr atât de mic de entități constitutive ar fi disproporționat să se solicite imediat aplicarea IIR și a UTPR de către administrațiile fiscale. Dar, în același timp, statele membre care optează ca temporar să nu aplice IIR și UTPR au obligația de a transpune directiva pentru a se asigura buna funcționare a sistemului nivelului minim de impozitare a grupurilor de întreprinderi din Uniune. Aceste state care optează să nu aplice IIR și UTPR trebuie să informeze celelalte state membre astfel încât acestea și statele terțe să aplice UTPR.

Luând în considerare aceste premise, România nu a optat pentru amânarea aplicării IIR și UTPR deoarece exercitarea acestei opțiuni ar fi condus la colectarea unui impozit suplimentar, posibil a fi datorat, într-un stat terț și nu în România.

În acest cadru legal, cadrul normativ eficient și coerent pentru implementarea nivelului minim global de impozitare la nivelul Uniunii cuprinde, în principal:

1. Impozitele instituite.
   Se instituie impozitul suplimentar, pe baza măsurilor comune pentru impozitarea efectivă minimă a grupurilor de întreprinderi multinaționale și a grupurilor naționale de mari dimensiuni constând într-o:
   a) regulă de includere a veniturilor (IIR) potrivit căreia o societate-mamă a unui grup de întreprinderi multinaționale sau a unui grup național de mari dimensiuni este obligată să calculeze și să plătească partea sa alocabilă din impozitul suplimentar pentru entitățile constitutive ale rupului care sunt impozitate la un nivel redus;
   b) regulă a profiturilor subimpozitate (UTPR), potrivit căreia o entitate constitutivă a unui grup de întreprinderi multinaționale datorează un impozit care este înregistrat ca o cheltuială suplimentară legală cu partea din impozitul suplimentar care nu a fost perceput în temeiul IIR la nivelul
   societății mamă pentru entitățile constitutive ale grupului care sunt impozitate la un nivel redus.

Totodată, se instituie un impozit suplimentar național care se datorează pentru profitul excedentar al entităților constitutive, situate în România, care sunt impozitate la un nivel redus.

2. Contribuabilii. Pentru a asigura compatibilitatea cu dreptul primar al Uniunii, și, în special, cu principiul libertății de stabilire, prevederile prezentei legi se aplică entităților rezidente într-un stat membru, precum și entităților nerezidente ale unei societăți-mamă situate în statul membru respectiv. În acest scop, impozitarea minimă se aplică entităților situate în Uniune care sunt membre ale unor grupuri de întreprinderi multinaționale sau ale unor grupuri exclusiv naționale de mari dimensiuni care ating pragul anual al
   veniturilor consolidate de cel puțin 750 000 000 EUR. Aceste entități sunt denumite „entități constitutive”.
   Anumite entități sunt excluse pe baza scopului și a statutului lor specific. Prin urmare sunt excluse: entitățile guvernamentale, organizațiile internaționale, fondurile de pensii, organizațiile nonprofit, fondurile de investiții care sunt societăți-mamă finale și vehiculele de investiții imobiliare, precum și alte entități deținute de acestea în proporție de 95% care operează exclusiv sau aproape exclusiv în scopul de a deține active sau de a investi fonduri în beneficiul acestor entități sau care desfășoară exclusiv activități auxiliare celor desfășurate de entitatea sau de entitățile menționate anterior.

Primul an de calcul – 2024

Conform Juridice.ro, primul an de calcul este 2024, iar prima dată de raportare este în iunie 2026. Chiar dacă în țara noastră cota de impozitare este de 16%, datorită unor deduceri suplimentare (precum deducerea pentru activitățile de cercetare-dezvoltare, scutirea de impozit pe profitul reinvestit, creditul fiscal din sponsorizare sau creditul fiscal pentru achiziționarea caselor de marcat), cota efectivă poate coborî chiar sub nivelul minim de 15%. Și pentru societățile care înregistrează pierdere fiscală în 2024 este posibil să apară un impact din perspectiva impozitului minim global datorat, prin urmare este necesară o analiză specifică la nivelul fiecărei societăți eligibile.