Îmi merit pantalonii. Și Badea Gheorghe și „cititul”

Pentru că azi e ziua internațională a cărții, pentru că e Sfântul Gheorghe, pentru că sunt sărbătorile pascale, am lăsat condeiul să se odihnească și să stea nițel în cui, să nu mai relateze despre front și despre război, că i-o fi și lui.

Azi vreau să vă arăt două poezii minunate. Care, parol că pică mai mult decât bine la ceas de sărbători. Autoarele lor sunt femei. Talentate și fabuloase. Cu verbu-n vene. Cu metafora-n condei. Întâmplător sau nu, mă bucur de prietenia lor. Se numesc Nicoleta Tudor și Camelia Morda Baciu. Vă poftesc să vă delectați cu aceste delicatese.

Îmi merit pantalonii

Cu vârf și îndesat,

Deși sunt o femeie

Muncesc cât un bărbat!

Iar cine o să spună

La cratiță cu tine,

Îți spun că-n tot ce fac

Iau cratița cu mine!

Îmi merit pantalonii

Cu vârf și îndesat,

Gândesc ca o femeie

Mă port ca un bărbat!

Iar cine nu o să creadă

Cum că nu aş fi justă,

Îl rog frumos acum

Să-şi pună și el o fustă!

Îmi merit pantalonii

Cu vârf și îndesat,

Iubesc ca o femeie

Urăsc ca un barbat!

Îmi port cu grijă crucea

Chiar de e doar jumătate,

Termin ce-am început

De este zi, sau noapte!

Îmi merit pantalonii

Cu vârf și îndesat,

Sufăr ca o femeie

Lupt ca un bărbat!

Am sufletul curat

Chiar dacă e crâmpeie,

Deși pot fi un bărbat,

Sunt totuși o femeie!

Autor Nicoleta Tudor

Badea Gheorghe și „cititul”

Renumit acolo-n sat, pentru hărnicia lui,

Badea Gheorghe s-o trezit, la ora amurgului,

C-o echipă de reporteri, fotografi și ziariști,

C-or intrat la el în curte. I s-o părut că-s turiști.

Da’, aceștia vor să-i facă întrebări tip „calendar”,

Ca să afle toată lumea viața lui de gospodar.

Și-a-nceput bădița ‘nost să le povestească-n grabă

Cum decurge-o zi de viață, că el are multă treabă.

„Apă’, drajii mei, vă spui că io mă trezăsc devreme,

Pe la patru dimineața, mă scol de lângă muiere.

Beu un păhar de pălincă, mânc ceva și mărg la muncă.

La amiază mă opresc, mai beu două, tri, pe fugă,

După care mânc un pic și-apoi plec cătă pășune.”

„Nu, nu, stai bade un pic, că doar nu putem a spune

Tinerilor, mai ales, că țăranul de la sate

Bea pălincă de cu zori și la-amiază. Nu se poate.

N-ați putea ca să schimbați: în loc de pălincă-o carte?

Să le spunem că citiți când de liber aveți parte?”

„Ie, no-atuncea, să vă spui cum ar hi venită treaba.

Pe la patru dimineața, cân’ mă scol, cu tătă graba,

Io „citesc” o „carte” bună, mânc ceva și plec la ghii.

La amiază mă opresc, mai „citesc” vreo două-trii,

De-alea faine, care-mi plac, mânc un pic și-apoi cosăsc.

Apă’, lucru cu putere și la gata mă opresc

La o „bibliotecă”-n drum și „citesc” tare-nsătat

Încă șepte-opt „volume”, „scrisă” pe la noi pin’ sat.

Cân’ să-nchide „biblioteca”, apă’, mărg la Ion, să știe,

Acolo găsăști de tăte, că are „tipografie”.

Autor – Camelia Morda Baciu

Camelia Morda Baciu