Încălzirea globală, o manipulare în care banul dictează şi omul nu mai contează

Publicat: 11 ian. 2024, 08:30, de Ovidiu Zară, în OPINII , ? cititori
Încălzirea globală, o manipulare în care banul dictează şi omul nu mai contează
Ovidiu Zară

Ieşită din șocul pandemiei de Covid-19 care a produs un dezastru economic global, omenirea este pusă din nou în faţa unei alte provocări existenţiale: încălzirea globală. Nu este zi lăsată de la Dumnezeu să nu aud de “un nou record istoric de temperatură”, ori de “ameninţare climatică care va provoca extincţia în masă”.

Ca orice muritor ameninţat că va trebui să îşi reorienteze dieta către viermi, furnici sau alţi carcalaci şi să renunţe la carne de vacă, pentru că aceasta e un animal care poluează excesiv şi consumă resursele de apă, am început să caut informaţii. Pentru a afla dacă Pământul se supraîncălzește şi contribuie la topirea gheţarilor din cauza unora ca mine care mânâncă carne de vacă şi călătoreşte în câte o vacanţă cu autoturismul personal. Am dat buzna într-o bibliotecă publică pentru a vedea cum se comporta planeta în vremurile vechi, atunci când maşina şi avionul erau o fudulie şi nu se vorbea de topirea planetei.

Spre surprinderea mea, am găsit zeci de date oficiale care arată că încă de acum 142 de ani, chiar în România au existat temperaturi de foc ale solului, mult mai mari decât cele înregistrate astăzi.

De exemplu, în 1882 la Cluj s-a înregistrat o temperatură de peste 58,6 grade Celsius, în 1909 la Iaşi cel puţin 60 grade, în 1915 la Bucureşti peste 60,6 grade, în 1916 la Alexandria peste 62,9 grade, pentru ca în 10 august 1951, la Brăila, temperatura să atingă 64,5 grade. Şi istoria recentă a fost martora unor temperaturi ucigătoare ale solului: iulie 1987 (peste 63,4 grade Celsius la Turnu Măgurele şi Giurgiu), iulie 1988 (peste 61,2 grade la Alexandria, peste 60 la Timișoara, circa 50 la stația meteo de la Cota 1500 din Sinaia), iulie 2000 (peste 63,5 grade la Giurgiu, 62,7 la Turnu Măgurele, 62,6 la Drobeta Turnu Severin). Să nu mai vorbim de iulie 2007, când în multe orașe din sudul României temperatura solului a variat între 55 şi chiar 70 de grade Celsius zece zile consecutiv.

Şi atunci de ce aceste mesaje alarmiste privind iminenţa producerii unei apocalipse dacă nu renunţăm la cărbune, la maşină, la vacă şi la purcel? Ce i-a făcut oare pe oamenii de ştiinţă să se întoarcă la 180 de grade, după ce în anii ’70 avertizau că urmează o epocă de gheață care urma a fi produsă, culmea (!), exact din aceleaşi cauze care ne sunt acum prezentate ca fiind generatoare pentru încălzirea planetei?

Intuiţia şi experienţa de viaţă îmi spun că “apocalipsa” care ni se serveşte dimineaţa, la prânz şi seara are două scopuri: unul economic, iar altul social. Să le luăm pe rând. Din punct de vedere economic, măsurile impuse la nivel global în vederea scăderii temperaturilor nu reprezintă decât o sinucidere lentă, inutilă şi dezastruoasă pentru omenire. De exemplu, închiderea centralelor pe cărbune și gaz nu va face decât să contribuie la creşterea preţurilor la energie. Iar asta va contribui la falimentarea a milioane de afaceri, la creşterea semnificativă a şomajului şi, nu în ultimul rând, la majorarea semnificativă a preţului hranei.

Din punct de vedere social, cu certitudine vom comite cel mai mare act de auto-distrugere din istoria omenirii, în contextul în care omul de rând va trebui să facă faţă unor condiţii draconice (limitarea drastică a libertăţii de mişcare, procurarea hranei etc).

Culmea este că în ciuda realităţilor existente, mulţi dintre semenii noştri, în special tinerii neinteresaţi în a se informa, trăind cu frica “drobului de sare” au intrat în hora “încălzirii globale” dirijată de o mână de păpuşari globalişti imorali. O horă ucigaşă care la un moment dat va genera haos şi colaps global, izvoare de conflicte armate internaționale.

De aceea, pentru a nu se ajunge atât de departe, lumea trebuie să priceapă de ce o întreagă rețea de politicieni, corporații și oameni de știință se implică în această manipulare globală: este vorba despre conexiunea între fondurile alocate de guverne pentru “încălzirea globală” și sumele donate ulterior de companiile care beneficiază de aceste fonduri, pentru campaniile electorale ale politicienilor care manipulează masele. E simplu, nu? Atunci când banul dictează, omul nu mai contează!