„Puterea” a intrat printre ruinele de la „Ferma Dacilor”. Cum arată locaţia la 21 de zile după dezastru – EXCLUSIV

Au trecut exact trei săptămâni de la incendiul devastator care a mistuit în totalitate complexul hotelier şi restaurantul din incinta Fermei Dacilor şi până acum niciun jurnalist nu a avut acces în incinta turistică de la Gura Vadului. Din această cauză, informaţiile publicate, referitoare la dezastrul produs la Ferma Dacilor, fie provin exclusiv de la anchetatorii care se încăpăţânează să ia în calcul o mână criminală, fie sunt distorsionate – din lipsă de experienţă şi de documentare la faţa locului – de către diverşi jurnalişti care, însă, nu pot fi acuzaţi de rea credinţă. Din dorinţa de a face lumină în această tragedie, jurnaliştii cotidianului „Puterea” au reuşit să pătrundă, cu acceptul proprietarilor, în interiorul Fermei Dacilor, pentru a vedea, cerceta şi înţelege care a fost, de fapt ,cauza dezastrului în urma căruia au murit opt oameni nevinovaţi ce sărbătoreau laolaltă Crăciunul.

Ferma Dacilor, situată în comuna prahoveană Gura Vadului, era până în ziua de Crăciun unul dintre cele mai căutate resorturi din România. Zilnic, sute de familii de români dornice de linişte, mâncare bio românească, hipism, sporturi în aer liber şi excursii în natură se înghesuiau în acest loc de poveste situat într- zonă de dealuri. Acesta era şi motivul pentru care drumul de la Mizil spre Gura Vadului era mereu plin de autoturisme.

La trei săptămâni de la dezastrul în care au murit opt oameni, pe drumul judeţean care duce spre Gura Vadului abia dacă circulau câteva autoturisme, însă niciunul nu mergea către resortul turistic. Când am ajuns la intrarea în domeniul Ferma Dacilor, am avut sentimentul că locul este pustiu. Era o linişte apăsătoare, în care nici păsările cerului parcă nu îndrăzneau să ciripească. Bariera de fier de la hotarul Fermei, care altădată stătea deschisă non-stop, era zăvorâtă cu un lanţ imens de care atârnă un lacăt, semn că intrarea este interzisă atât pentru turişti, dar mai ales pentru “curioşii” din zonă care au început să dea târcoale chiar din ziua în care s-a produs tragicul eveniment, în speranţa că nimeni nu mai păzeşte locaţia şi poate-poate vor putea “împrumuta” niscaiva bunuri.

Parcasem maşina înaintea barierei şi ne pregăteam să ne furişăm pe sub barieră pentru a intra pe domeniul fermei. Numai că, nici nu am apucat să închidem uşile maşinii, căci, de undeva din neant, şi-a făcut apariţia un domn cu o alură atletică, aflat între două vârste, însoţit de trei câini lupi dresaţi.
Ne-a recunoscut imediat şi ştiind de “misiunea” noastră ne-a poftit să păşim în Ferma Dacilor, înştiinţându-ne verbal că jos, în valea unde a ars hotelul şi restaurantul, vom fi legitimaţi de jandarmii care păzesc locul până la finalizarea anchetei procurorilor. Mai mult, ne-a avertizat că nu vom avea voie să păşim dincolo de banda pusă de autorităţi de jur împrejurul ruinelor construcţiei mistuită de incendiu, pentru a nu distruge eventualele probe rămase.
Drumul către Ferma Dacilor a durat ceva mai bine de un minut şi, imediat cum am început să coborâm colina, am zărit ruinele falnicului resort de altădată.

Aflat exact în mijlocul căsuţelor dacice construite din piatră şi al celor câtorva căbănuţe suspendate, care încă mai amintesc de ceea ce a fost odată complexul Ferma Dacilor, resortul turistic mistuit de flăcări aproape că nu se mai zărea.

Doar câţiva stâlpi de piatră care au rezistat focului mai aminteau de intrarea în complex.

Locul unde odinioară erau camerele destinate turiştilor a devenit un morman de pământ care semăna mai degrabă cu un cărbune imens proaspăt scos din mină …

Undeva, în partea opusă restaurantului, la o distanţă de circa 100 de metri lineari – exact în locul de unde pompierii şi procurorii susţin că ar fi pornit incendiul, din cauza unui televizor care s-ar fi încins – doar două bucăţi de scară care s-au încăpăţânat să reziste focului mistuitor mai sugerau că înainte de dezastru clădirea avea şi un etaj.

Studiind atent ruinele părţii de clădire de unde se spune că ar fi pornit focul, investigatorii „Puterea” au observat câteva aspecte care ar pune pe gânduri chiar şi o persoană nespecializată în evaluarea cauzelor unui incendiu.

În primul rând, buşteanul gros din lemn ignifugat care avea rolul de scară, dar şi de susţinere a treptelor de lemn şi a barelor laterale, pentru a ajunge la etajul clădirii, era aproape intact. Adică nu avea afectată structura de rezistenţă, ci doar câteva “arsuri”. La fel şi jumătatea de jos a barelor laterale şi a treptelor sprijinite pe buşteanul respectiv, tratat cu substanţe ignifuge.

Cu toate acestea, în mod cu totul inexplicabil, jumătatea de sus a treptelor şi a barelor de susţinere fusese pârjolită de flăcări, fapt care i-a afectat structura de rezistenţă.

Cum a fost posibil ca jumătatea de sus a scării să ardă, iar jumătatea de jos să rămână intactă? La această întrebare vor trebui să răspundă anchetatorii!
Conform unor criminalişti cărora le-am prezentat fotografiile de la faţa locului, acest aspect ar trebui să-i oblige pe procurori să ia în calcul ipoteza că cineva din exterior ar fi putut urca nestingherit treptele respective şi ar fi putut turna o substanţă inflamabilă doar în partea de sus a clădirii, exact unde se afla apartamentul personal al familiei lui Cornel Dinicu şi unde fuseseră cantonaţi peste noapte copiii şi invitaţii acestuia, dar şi în partea opusă a clădirii, ţinând cont că uşile locaţiei nu erau niciodată ferecate cu cheie.

Tot la capitolul ciudăţenii este şi faptul că o altă clădire, aflată la nici doi metri de locul unde incendiul devastator a carbonizat opt oameni, mai exact clădirea unde erau două toalete şi o saună, a rămas intactă, nefiind nici măcar “mâzgălită” de urme fine de funingine, pentru a sugera cuiva că în vecinătătate a existat un incendiu violent care a generat o temperatură uriaşă.

Cum se face însă că respectivul imobil, aflat “buză în buză” cu ruinele clădirii care a ars ca o torţă, nu a fost afectat deloc, cu toate că temperatura imensă degajată de incendiu a provocat spargerea geamurilor termopan ale Băcăniei cu bunătăţi, aflată la 10 metri în faţa intrării, în restaurantul de la Ferma Dacilor, va trebui explicat de anchetatori.

Dând un ocol prin spatele clădirii, am ajuns exact în spatele intrării principale ce permitea altădată accesul în cârciuma acum distrusă.

Acolo încă mai trona, neatins de flăcări decât tangenţial, foişorul realizat din buşteni, destinat zonei de grătar în aer liber pentru turişti.

Deşi lipit de restaurantul care a fost făcut scrum, foişorul era aproape neatins. Doar plasticul topit al unui tablou electric şi câteva arsuri în colţul de sus al unui buştean de susţinere ce fusese lipit de zidul restaurantului sugerau că a exista un foc deschis.

În rest, dacă nu ar fi existat ruinele restaurantului atât de aproape, aveai impresia că foişorul este nou construit.

Spuneam mai sus că temperatura generată de incendiul violent a contribuit la spargerea geamurilor de termopan ale construcţiei de lemn ce adăposteşte Băcănia cu bunătăţi care se află la doar circa 10 metri în faţa intrării în fostul restaurant Ferma Dacilor.
Culmea, deşi realizată din lemn şi acoperită cu stuf, Băcănia, unde până mai ieri se vindeau delicii locale autentic româneşti nu a avut deloc afectată structura sau acoperişul.

In schimb, incendiul care s-a manifestat cu o violenţă şi o rapiditate inexplicabilă, cuprinzând concomitent, de-a lungul şi de-a latu, toată clădirea (care adăpostea inclusiv apartamentul privat al familiei Dinicu, camerele în care erau cazaţi de obiecei turiştii, restaurantul şi bucătăria) a pârjolit pomişorii plantaţi lângă Băcănie.

Asemenea cabanei care adăposteşte Băcănia, nici locaţia de lângă, unde se află centrala alimentată cu peleţi, pentru încălzirea caloriferelor resortului, nu a suferit nicio daună.

La fel, o altă construcţie de lemn cu acoperiş din stuf, care serveşte la maturarea caşcavalului şi la uscarea mezelurilor din carne de porc de mangaliţă, crescut în incinta Fermei Dacilor, a rămas intactă, deşi este situată la circa 10 metri de apartamentul cu patru camere al familei Dinicu, locaţie precizată de anchetatori ca fiind focarul generator al incendiului.

Anchetatorii şi pompierii au comunicat oficial că Ferma Dacilor nu dispunea de autorizaţie la incendiu, lăsând astfel să se înţeleagă că societatea n-ar fi primit respectivul document din cauză că nu s-ar fi conformat obligaţiilor legale pentru autorizare.

Insă periplul nostru printre ruinele resortului făcut scrum ne-a oferit o altă imagine. Total opusă a ceea ce s-a vehiculat în sfera publică.
Mai exact, clădirea făcută scrum dispunea şi în faţă, dar şi în spate, de hidranţi alimentaţi din două bazine de apă care au în orice moment o capacitate totală de stocare de peste 100 de tone, dotaţi cu furtunuri având o lungime considerabilă.

Dovadă stă faptul că, în timpul ocolului clădirii mistuită de flăcări, am depistat, abandonate în spatele acesteia, mai multe furtunuri utilizate la stingerea focului în noaptea incendiului.

Deoarece procurorii susţin că incendiul s-a produs din cauza unei televizor aflat în funcţiune în apartamentul familiei Dinicu, reporterii cotidianului noastru au dorit să vadă cu ochii lor cum a fost realizată alimentarea cu energie electrică a resortului turistic.
Iniţial am cercetat firele şi panourile electrice care au rezistat incendiului şi care încă se mai aflau pe zidurile exterioare rămase în picioare. Apoi am cercetat bucăţile de pământ aflate în afara zonei protejată de jandarmi şi am descoperit bucăţi de cablu electric secţionate, dar neatinse de flăcări, datorită faptului că erau ignifuge atât pe interior, cât şi pe exterior.

Mai mult, referitor la instalaţia electrică, realizată unitar pe tot domeniul Ferma Dacilor, am descoperit cum a fost aceasta realizată.

Practic, toate locaţiile neafectate de incendiu pe care le-am vizitat de-a fir a păr (Băcănia, clădirea în care se afla centrala pe peleţi ce încălzea resortul mistuit de flăcări, centrala pe peleţi ce alimentează căsuţele de lemn de pe domeniu, clădirea unde se maturează caşcavalul şi unde se usucă mezelurile produse în ferma proprie, grajdurile de animale, restaurantul „Pescărie” de pe colina dealului de la intrarea în Ferma Dacilor, sauna, toaletele etc) dispun de echipamente electrice de ultimă generaţie, ce împiedică instantaneu funcţionarea unei prize în cazul în care aceasta, ori un echipament conectat la curent electric, întâmpină probleme cu alimentarea sau există fluctuaţii de curent.

Mai mult, ţinând cont de faptul că furnizorul de energie al Fermei Dacilor n-a răspuns cererilor repetate ale proprietarilor de a mări puterea de alimentare, pe acoperişul clădirii distruse au fost montate panouri solare ce produceau energie proprie pe timpul zilei, atunci când consumul era mai mare.

În paralel, locaţia achiziţionase şi câteva generatoare de curent electric de mare capacitate, gata oricând să suplinească necesarul de energie electrică în cazuri de necesitate.

După aproape opt ore bune de „scotocit”, de pus întrebări, periplul nostru la Ferma Dacilor s-a încheiat aproape de apusul soarelui.

Deşi înainte de a vizita domeniul Ferma Dacilor n-am contrazis nicio clipă varianta iniţială a anchetatorilor, anume că incendiul devastator s-ar fi putut produce de la un televizor inteligent marca Samsung, care s-ar fi supraîncălzit, realitatea văzută pe viu ne-a sugerat că alta a fost cauza dezastrului: o mână criminală care, cel mai probabil, nu a luat în calcul, din inconştienţă, că vor muri opt oameni nevinovaţi care nu doreau decât să se bucure laolaltă de sfintele sărbători de Crăciun.

GALERIE FOTO: Ce a mai ramas din domeniul „Ferma Dacilor”