RMGC: o escrocherie bursieră care încă funcționează

A explodat din nou, în spațiul public, scandalul Roșia Montană. Rezultatul imediat a fost creșterea cotației bursiere a Gabriel Resources Ltd. Investitorul a mimat până acum destul de credibil că ar intenționa să extragă aur și argint din Apusenii noștri. Când proiectul de exploatare auriferă a fost blocat, Roșia Montană Gold Corporation a dat Statul Român în judecată. De fapt, vorbim despre cea mai nerușinată escrocherie bursieră.

Se vorbește, de niște zile bune, că Statul român este pe cale să piardă procesul cu Gabriel Resources Ltd. Daunele solicitate s-ar ridica la 7 miliarde de dolari. Media caută de zor vinovații. Și privește istoria reală a afacerii cu flexibilitatea jurnalistică a celor plătiți să susțină versiunile recomandate.

Să vă povestim, pe scurt, cum s-a desfășurat această escrocherie bursieră.

Întâi apare Marele Investitor Străin.

Promite c-o să facă, c-o să dreagă. Aur și argint la tot cartierul. Ce mai, bogăție frățică. Statul român pune botul, prin reprezentanții săi cei mai de seamă. Se semnează un contract frumos. Marele Investitor se angajează să deschidă, să exploateze, să creeze locuri de muncă, să ridice zona amărâtă, să prezerve, să tot ce vrei. Eeee, aici apar protestele. Societatea civilă se ridică la luptă pentru că nu vrea ca zona (minunată de altfel) să fie distrusă de exploatări bazate pe tehnologie dubioasă. Se naște un conflict. Și când se naște un conflict apare și profitul. Pentru că acțiunile Marelui Investitor scad sau cresc, funcție de cine strigă mai tare. Societatea civilă obține statutul de patrimoniu UNESCO pentru zona Roșia Montană. Acțiunile scad. Deci cumpărăm. Iese primul ministru și ne spune că avem, totuși, un contract cu Marele Investitor. Acțiunile cresc. Deci vindem. Jocul profitului pe bursă se întinde pe mulți ani și aduce bani foarte frumoși pentru cei care organizează Jocurile Foamei de Bani.

E simplu de înțeles. Marele Investitor investește vreo 2-3 milionașe în zonă, ca să pară credibil că vrea să facă ceva acolo. Modernizează vreo 20 km de șosea. Renovează un pic centrul Roșiei. Lansează și anunțuri de angajare. În loc de candidați la job-uri se trezește cu grupuri de moți supărați, sprijiniți amenințător în coase, furci, topoare, drujbe. Iar scad acțiunile. Iar cumpărăm. Și tot așa. Marele Investitor amenință că va da Statul român în judecată. Nu poate să-și facă treaba și are un contract. Hai că știți. Acțiunile cresc. Deci, vindem!

Bun. Cam ăsta e mecanismul.

Câteva date, un pic de istorie:

Roșia Montană Gold Corporation S.A. (RMGC) este o companie privată înființată în 1997 cu scopul de a dezvolta un proiect de exploatare auriferă la Roșia Montană, județul Alba, România. Compania este majoritar deținută de Gabriel Resources Ltd., cu 80,69% din acțiuni, iar restul de 19,31% aparțin companiei minere de stat Minvest Deva. Licența de concesionare a fost obținută în 1997 și a fost acordată pentru o perioadă de 20 de ani.

Proiectul se bazează pe estimări care arată existența unui zăcământ auro-argintifer de proporții în zonă, cu resurse de 314 tone de aur și 1.480 tone de argint. Cu toate acestea, proiectul este puternic contestat de organizații non-guvernamentale, instituții științifice și politice, care susțin că exploatarea propusă ar putea distruge situri istorice importante și ar putea avea un impact negativ asupra mediului înconjurător.

RMGC a întâmpinat critici și din partea unor instituții și organizații internaționale, inclusiv Academia Română și o comisie prezidențială constituită în 2008, care au evidențiat riscurile majore asociate cu proiectul, precum distrugerea patrimoniului arheologic și istoric, deteriorarea mediului natural și a coeziunii sociale.

Aspectele economice ale proiectului au fost, de asemenea, subiectul dezbaterilor aprinse. În timp ce RMGC estimează beneficii financiare semnificative pentru statul român, inclusiv venituri din impozite și redevențe, criticii contestă aceste estimări și susțin că beneficiile economice sunt exagerate, iar costurile sociale și de mediu sunt subevaluate.

De asemenea, au fost evidențiate preocupări cu privire la impactul social al proiectului, inclusiv relocarea forțată a unor comunități locale și distrugerea modului de viață tradițional. În timp ce RMGC promite crearea de locuri de muncă și dezvoltarea economică a zonei, scepticii pun la îndoială aceste promisiuni și se tem că beneficiile vor fi insuficiente sau vor fi însoțite de costuri sociale și de mediu semnificative.

Cine a condus Țara de când a apărut acest contract:

Adrian Năstase: A fost prim-ministru al României între decembrie 2000 și decembrie 2004. În timpul mandatului său au avut loc discuții ample referitoare la proiectul minier de la Roșia Montană, inclusiv în legătură cu impactul asupra mediului și a patrimoniului cultural.

Călin Popescu-Tăriceanu: A fost prim-ministru între decembrie 2004 și decembrie 2008. Sub conducerea sa, proiectul minier de la Roșia Montană a fost subiectul unor dezbateri intense, iar guvernul său a fost implicat în procesul de evaluare a impactului asupra mediului și al altor aspecte legate de proiect.

Emil Boc: A fost prim-ministru între decembrie 2008 și februarie 2012, apoi din decembrie 2012 până în mai 2012. În timpul celor două mandate, sub guvernarea lui Emil Boc, discuțiile referitoare la proiectul Roșia Montană au continuat, iar guvernul a fost implicat în evaluarea și gestionarea problemelor legate de acesta.

Victor Ponta: A fost prim-ministru între mai 2012 și noiembrie 2015. În timpul mandatului său, proiectul minier de la Roșia Montană a fost subiectul celor mai aprinse dezbateri, iar guvernul său a fost implicat în luarea deciziilor și gestionarea crizei asociate cu acest proiect controversat.

„Hai, Victor Ponta, fii curajos, asumă-ți răspunderea. Și explică-i și lui Marcel adevărul”, cere fostul premier Dacian Cioloș

Dacian Cioloș îi solicită lui Marcel Ciolacu să-și asume responsabilitatea pentru situația de la Roșia Montană. Fostul premier afirmă că principalul vinovat este Victor Ponta. Susține că proiectul este o afacere a PSD din care aceștia doresc să obțină beneficii financiare indiferent de rezultatul procesului. Cioloș consideră, cu temei, că Ponta a semnat actele necesare pentru Roșia Montană Gold Corporation, implicându-se într-un acord controversat care a afectat România.

Acesta evidențiază că Ponta a recunoscut public negocierile cu RMGC și promisiunile făcute, iar în documentele de la tribunal se confirmă aceste aspecte. Cioloș îndeamnă la transparență și responsabilitate înainte de o posibilă decizie a instanței pe 10 februarie, subliniind că este necesară prezentarea publică a documentelor relevante.

Pe de altă parte, premierul Marcel Ciolacu a declarat că Guvernul este pregătit pentru eventuale discuții și că vor fi făcute publice toate documentele care arată greșelile comise de partea română în acest proces. Există preocupări în Guvern cu privire la impactul financiar pe care România ar trebui să-l suporte în urma unui posibil verdict negativ. Surse guvernamentale indică nemulțumirea față de cei considerați responsabili de scandalul de la Roșia Montană. Degetul înfuriat al actualilor guvernanți este îndreptat spre Dacian Cioloș. Și face total abstracție de Jocurile Foamei de Bani organizate sub guvernarea lui Victor Ponta.

La vremea când pornea la drum acest proiect devenit scandal, nimeni nu și-a imaginat că semnătura pe un contract va consfinți o situație în care, orice ar decide, România pierde. Fiindcă despre asta este vorba. Ce poți alege între a exploata, cu tehnologia cianurilor, niscai aur și argint și a proteja o zonă superbă de deteriorarea prin exploatare iresponsabilă? În primul caz ies niște bani, dar nu merită. Deși se pare că la Roșia Montană nu e vorba doar despre aur și argint. Ar fi și altele, mult mai valoroase. În al doilea caz, riscul – devenit ceritudine – este ca Marele Investitor De Căcat Și Speculă Bursieră să te dea în judecată. Și să câștige, așa cum se pare că se va întâmpla.

De fapt, de ce ai semnat? De ce te-ai băgat?

Fiindcă iese bine la ambele capete. De-aia.