De ce ne era teamă nu am scăpat! Avem cel mai slab început de mandat al unui prim-ministru!
Iată că Marcel Ciolacu a reușit (nu, nu am uitat ghilimelele) să intre în istorie ca având cel mai slab început de mandat de prim-ministru, o funcție pe care o ocupă și nu o exercită, fiind doar un actor care nu înțelege, nu simte și nu poate juca un astfel de rol, atât de important pentru noi toți!
Românii au ajuns, în general, să nu-și mai dorească căderi sau chiar rocade guvernamentale de teama unor guverne chiar mai rele (cu excepția guvernului Ponta I), așteptând și numărând, între două cicluri electorale, guvernele și greșelile acestora.
Românii și-au dorit și au sperat ca fiecare început de mandat guvernamental să le aducă, fie şi parțial, îndeplinirea unora dintre promisiunile făcute de șefii de guverne. Cu doar câteva excepții, cam tot de atâtea ori, așteptările românilor au fost înșelate şi dezamăgirea și-a continuat nestingherită ascensiunea fulminantă. Și asta, pentru că nu vrem să învățăm și chiar refuzăm cu o ambiție care ne este străină exact în situațiile în care aceasta s-ar justifica, că trebuie să căutăm și să eliminăm CAUZA care provoacă astfel de situații. Ce să vorbim de eliminarea cauzei când pe noi, se pare, că nu ne deranjează nici măcar efectele? Cauza ar fi, în situația în care interesează pe cineva, lipsa de pregătire și experiența profesională a celor desemnați de propriile partide (cel puțin în teorie) să conducă portofolii guvernamentale sau chiar … guverne.
Astfel, lacunele considerabile în “dosarele profesionale” ale întregii echipe guvernamentale condusă de Marcel Ciolacu (inclusiv, sau mai ales, în acest caz), de genul:
• absolvirea unor instituții de învățământ private cu o imagine cel puțin îndoielnică, unele dintre acestea având autorizări întârziate sau chiar “cu cântec” (nu am nimic cu învățământul privat dar vorbim, totuși, de conducerea executivă a unei țări!);
• pregătire profesională (în situația rar întâlnită) fără nicio legătură cu domeniul “primit” în coordonare;
• lipsa experienței profesionale în administrația publică centrală (în țările normale” acesta reprezintă un atu incontestabil);
• lipsa experienței profesionale internaționale (extrem de importantă în relația cu omologii),
• necunoașterea a cel puțin unei limbi străine de circulație internațională (cel puțin la nivel mediu!);
• și multe altele fără de care, în condiții normale, nu ai avea cum să accezi în funcții înalte și cu atât mai puțin într-o echipă guvernamentală!
• peste toate aceste “plusuri” se mai adaugă și lipsa deschiderii, a comunicării și a dialogului, atât de necesare pentru cei care ocupă funcții de demnitate publică.
Din pacate, în România, decizia de nominalizare a membrilor echipelor guvernamentale (miniștri, secretari de stat, șefi de agenții etc.), dar și la nivel de parlamentari și consilieri locali, se face strict pe baza propunerilor organizațiilor de partid, județene sau de la nivel central, fruntașe în alegerile locale și parlamentare … dar fără un minim de cerințe precum cele menționate anterior. Adică, un profil “profesional” pentru dintre aceste categorii!
Şi astfel, cu o abordare lipsită de profesionalism, nu putem spera la nimic bun pentru români și firmele cu capital românesc (chiar din contră) … lăsând loc rateurilor și, mai ales, diferențelor dintre promisiunile electorale și realizările (livrabilele) guvernamentale!
Pentru Guvernul Ciolacu, oricât de mult ne-am fi dorit să performeze și să aplice, fie și parțial, “pilonul” său central legat de “patriotismul economic”, după prima lună de mandat, concluzia este una singură și imposibil de contestat, şi anume … cel mai slab început de mandat al unui guvern post-decembrist!
Bilanțul negativ, marca Ciolacu, se poate sintetiza reliefând doar o mică parte a “realizărilor” sale, după cum urmează:
Lista acestor “realizări” este una mult mai lungă şi cu efecte negative greu de cuantificat pentru întreaga societate românească, românii simțind cât de curând efectele acestora, “pas cu pas’ și mulțumită noului tandem … “Iohannis-Ciolacu”!
Așa cum am spus mereu, pentru că majoritatea românilor, din ce în ce mai des, acceptă (și doar atât!), toate acestea sunt posibile DOAR prin neimplicarea noastră a tuturor în ceea ce înseamnă responsabilitatea noastră ca cetățeni față de treburile societății!
Implicarea noastră ca cetățeni, plătitori de taxe și impozite, nu înseamnă că facem politică, ci că ne pasă de societatea românească, de bunăstarea și viitorul nostru şi al copiilor noştri! ATÂT!