Descoperire senzațională în Arabia Saudită: urmele unei civilizații umane necunoscute schimbă tot ce știam despre preistorie

O echipă internațională de arheologi a făcut o descoperire considerată una dintre cele mai spectaculoase din ultimele decenii: urmele unei populații umane necunoscute până acum, care a trăit în nordul Arabiei, în mijlocul deșertului Nefud, în urmă cu aproximativ 12.000 de ani. Colecția impresionantă de artă rupestră găsită acolo rescrie istoria regiunii și oferă indicii neașteptate despre viața și adaptarea oamenilor preistorici într-un mediu considerat până acum nelocuibil.

Scene monumentale cu cămile, ibecși și cai preistorici

Cercetătorii au descoperit peste 130 de gravuri uriașe, realizate în stâncă, la patru situri arheologice izolate din nordul Arabiei Saudite, zonă considerată până acum ca fiind nelocuibilă la sfârșitul ultimei ere glaciare, acum aproximativ 11.700 de ani, arată Ancient Pages. Majoritatea reprezintă cămile sălbatice în posturi realiste, surprinse în timpul sezonului de iarnă – cu blană groasă și gâtul umflat de la ritualurile de împerechere. Alături de ele apar ibecși (capre sălbatice) și ecvide, strămoșii cailor moderni, adesea reprezentați împreună cu puii lor.

Potrivit studiului publicat în Nature Communications, aceste sculpturi masive au fost realizate într-o perioadă în care animalele nu erau încă domesticite. Analiza sedimentelor din zonă arată că regiunea era presărată cu lacuri temporare, iar populația care a lăsat aceste urme migra probabil sezonier, urmărind cămilele în timpul iernii ploioase.

O civilizație necunoscută care a prosperat în mijlocul deșertului

Maria Guagnin, cercetătoare la Institutul Max Planck pentru Geoantropologie din Jena, susține că aceste descoperiri schimbă radical imaginea nordului Arabiei de la sfârșitul ultimei ere glaciare. „Până acum se credea că această zonă era nelocuibilă, însă dovezile arată că o populație nomadă extrem de adaptabilă a trăit aici timp de cel puțin două milenii”, afirmă ea.

10:41, 23.08.2025 • SPORT

Arabia Saudită riscă să piardă organizarea Jocurilor Olimpice Asiatice de Iarnă: întârzieri la proiectul Trojena

În jurul gravurilor au fost descoperite unelte de piatră, vârfuri de săgeți și vetre de foc, indicând existența unor tabere temporare. Oamenii care au realizat aceste sculpturi ar fi dezvoltat o cultură proprie, capabilă să folosească resursele limitate ale regiunii pentru supraviețuire și pentru expresie artistică.

„Caravana de piatră” care apare doar dimineața

Cea mai spectaculoasă descoperire a fost făcută la situl Jebel Misma, unde arheologul Ceri Shipton a observat o veritabilă caravană de cămile sculptate în stâncă. „Când soarele a urcat puțin pe cer, brusc am văzut întreaga stâncă acoperită de gravuri. Era ca o revelație”, povestește el.

Un detaliu unic al acestor gravuri este vizibilitatea lor limitată: pot fi observate clar doar aproximativ o oră și jumătate dimineața, în lumina oblică a răsăritului. „Este ca o scenă din Indiana Jones – în restul zilei, arta devine complet invizibilă”, explică Guagnin.

Sculpturile, mai mult decât artă: hărți pentru supraviețuire

Analiza detaliată a arătat că gravurile s-au modificat în timp – de la stiluri realiste la forme mai abstracte. Această evoluție sugerează o tradiție artistică continuă, transmisă din generație în generație. Unii specialiști cred însă că rolul acestor sculpturi depășește simpla expresie estetică.

„Este foarte posibil ca aceste gravuri să fi avut o funcție practică – să indice drumul către surse de apă ascunse, vitale pentru supraviețuirea vânătorilor-culegători”, afirmă cercetătorii. Ipoteza a fost confirmată chiar la situl Jebel Aarnaan, unde o serie de sculpturi au condus arheologii spre o scurtătură ce ducea la un izvor natural.

O artă la fel de veche ca cea europeană

Uneltele descoperite în apropierea sculpturilor au fost datate la aproximativ 12.000 de ani, o vechime care plasează această artă rupestră în aceeași epocă cu cele mai renumite creații preistorice din Europa de Vest, precum cele de la Lascaux sau Altamira.

Arheologul Guillaume Charloux subliniază impactul major al descoperirii: „Această artă schimbă fundamental înțelegerea noastră asupra începuturilor civilizației în Peninsula Arabă. Ea dovedește existența unei culturi sofisticate, capabile să comunice, să creeze și să lase în urmă mesaje care au rezistat mileniilor.”