„Atitudini feudale” în Poliția Română: cazul Emil Gânj a declanșat o revoltă internă fără precedent

Sute de polițiști au fost mobilizați zi și noapte pentru a-l găsi pe Emil Gânj — un criminal recidivist, acuzat că și-a ucis concubina cu toporul, apoi i-a incendiat cadavrul și locuința. Au fost trimiși în teren fără program, fără pauză reală, fără limite clare ale efortului fizic și psihic. Au executat ordinele fără ezitare, asumând riscurile inerente unei vânători de om de o asemenea gravitate.

Astăzi, aceiași oameni acuză că sunt tratați de propria instituție „cu dispreț”, „umiliți” și amenințați pentru că îndrăznesc să ceară plata orelor suplimentare.

Nu criminalul este, în acest moment, singura problemă a Poliției Române.

Ci ceea ce cazul lui a scos la suprafață: o ruptură profundă între baza operativă și structura de comandă.

Iar cuvintele folosite de sindicaliști sunt devastatoare.

„Atitudini feudale”, spun aceștia.

Nu este o metaforă aruncată la nervi. Este o acuzație directă la adresa modului în care funcționează autoritatea într-una dintre cele mai importante instituții ale statului.

„Program infernal” și „sute de ore suplimentare”: realitatea din teren

Sindicatul Europol descrie fără ambiguități nivelul de solicitare la care au fost supuși polițiștii implicați în operațiunea de căutare:

„Colegii noștri au stat luni la rând în prima linie a activităților polițienești, implicându-se total în investigarea și căutarea criminalului Gânj Emil, fiind supuși unui program de lucru infernal, cu sute de ore suplimentare prestate într-o perioadă foarte scurtă de timp.”

Termenul „infernal” nu este unul obișnuit într-un comunicat oficial. Este o alegere deliberată. Indică nu doar oboseală, ci epuizare sistemică.

Acești polițiști nu au lucrat într-un regim normal, extensibil administrativ. Au funcționat într-un regim de mobilizare totală.

Au renunțat la concedii. Au lucrat în zile libere. Au acceptat un ritm de muncă pe care puține profesii îl pot susține fără consecințe.

Totul sub promisiunea că orele suplimentare vor fi compensate conform legii.

Aceasta este regula fundamentală a oricărui sistem funcțional: statul cere sacrificiu, dar îl compensează.

Problema apare atunci când compensarea dispare.

„Umiliți și privați de drepturile salariale”: acuzația care schimbă tot

Sindicaliștii nu folosesc formulări neutre. Spun explicit:

„Zeci de polițiști ai Serviciului de Investigații Criminale sunt umiliți și privați de drepturile salariale cuvenite, tocmai de șefii care i-au obligat să presteze sute de ore suplimentare.”

Cuvântul „umiliți” este esențial.

Nu este o problemă contabilă. Nu este un litigiu birocratic. Este o problemă de demnitate profesională.

Polițiștii nu contestă ordinele primite. Contestă consecințele lipsei de asumare din partea celor care le-au dat.

Pentru că responsabilitatea legală de a întocmi documentele necesare compensării orelor suplimentare aparține conducerii. Nu agentului din teren.

Aceasta nu este o favoare. Este o obligație.

Numele concret și acuzația directă: comisar-șef Roșiu Bogdan

Conflictul nu mai este abstract. Sindicatul indică explicit responsabilitatea:

„Activitățile au fost dispuse de șeful Serviciului de Investigații Criminale, comisar-șef Roșiu Bogdan […] care astăzi a ales să-i trateze cu dispreț și să-i amenințe cu represiuni pe colegii care solicită plata orelor suplimentare.”

Aceasta este o acuzație frontală.

Nu împotriva unui sistem difuz. Împotriva unui punct clar de comandă.

Mai mult, sindicaliștii susțin că, într-o ședință convocată pentru „detensionarea” situației, mesajul transmis a fost exact opusul.

Amenințarea care redefinește conflictul

Potrivit Europol, în cadrul acelei întâlniri, polițiștilor li s-ar fi transmis că insistarea asupra drepturilor salariale ar putea atrage consecințe.

Formularea este explicită:

„A sugerat că, dacă vor îndrăzni să își ceară drepturile salariale, vor avea parte de controale și repercusiuni.”

Aceasta este linia roșie pe care nicio instituție de aplicare a legii nu ar trebui să o traverseze.

Pentru că transformă autoritatea în instrument de intimidare.

Și schimbă complet natura relației dintre comandă și execuție.

„Atitudini feudale”: cuvântul care definește ruptura

Sindicatul formulează acuzația în termenii cei mai duri posibil:

„Este inadmisibil ca într-o instituție de aplicare a legii să existe asemenea atitudini feudale, unde șefii cred că pot dispune discreționar de drepturile, carierele și timpul de refacere a capacității de muncă a celor din subordine.”

„Feudal” nu este un cuvânt ales întâmplător.

Descrie un sistem în care puterea nu este limitată de reguli, ci exercitată prin poziție.

Un sistem în care loialitatea este cerută, dar protecția nu este garantată.

Aceasta este acuzația centrală.

Nu neplata orelor suplimentare.

Ci modul în care este exercitată autoritatea.

Contextul care amplifică tensiunea: cazul Emil Gânj

Gravitatea crimei explică nivelul mobilizării. Emil Gânj nu este un suspect obișnuit.

Este condamnat anterior pentru omor.

Acum este acuzat că și-a ucis concubina cu toporul, după care a incendiat cadavrul și locuința.

Este dat în urmărire generală.

Operațiunea de căutare a implicat resurse masive, presiune mediatică enormă și responsabilitate instituțională totală.

Polițiștii din teren au făcut exact ce li s-a cerut.

Acum cer, la rândul lor, respectarea legii.

Unde sunt banii pentru orele suplimentare?

Aceasta este întrebarea centrală, simplă și devastatoare.

Orele suplimentare nu sunt un accident. Nu sunt o inițiativă personală a polițistului. Sunt rezultatul direct al unor ordine.

Mobilizarea masivă din cazul Emil Gânj a fost dispusă oficial. Nu informal. Nu voluntar. Oficial.

Asta înseamnă că fiecare oră lucrată în plus există, teoretic, într-un lanț de responsabilitate administrativă:

• cine a dispus mobilizarea
• cine a aprobat resursele
• cine a validat pontajele
• cine a întocmit documentele pentru compensare

Dacă orele nu sunt compensate sau plătite, problema nu este la nivelul agentului din teren. Este la nivelul sistemului de comandă.

Pentru că legea nu oferă opțiuni. Oferă obligații.

Orele suplimentare trebuie fie compensate prin timp liber, fie plătite.

Orice altă variantă este, pur și simplu, o încălcare a normelor legale.

Momentul de adevăr pentru Poliția Română

Orice instituție de forță funcționează pe baza unui contract invizibil.

Nu contractul juridic. Contractul moral.

Statul cere disciplină absolută. Disponibilitate totală. Sacrificiu personal.

În schimb, oferă protecție, predictibilitate și corectitudine.

Când acest echilibru se rupe, problema nu mai este administrativă.

Devine structurală.

Pentru că o instituție nu se menține prin ordine.

Se menține prin încredere.

Iar încrederea, odată pierdută, nu poate fi impusă prin grad.