Prima țară care intră în stare de urgență energetică, din cauza penuriei de petrol

Pe măsură ce războiul cu Iranul se prelungește, țările din Asia care se confruntă cu o criză energetică – inclusiv aliați apropiați ai SUA – recurg la măsuri din ce în ce mai drastice pentru a-și menține economiile pe linia de plutire, informează CNN.

Prima țară care a declarat starea de urgență energetică națională

Filipine a devenit prima țară care a declarat starea de urgență energetică națională. Ţara mai are rezerve de petrol pentru 40-45 de zile, a declarat pentru CNN, în dialog cu Christiane Amanpour, secretarul filipinez pentru afaceri externe, Maria Theresa Lazaro. Ea a subliniat „efectele în lanţ” ale creşterii preţurilor la energie asupra economiei.

Preşedintele Republicii Filipine, Ferdinand Marcos Jr., a declarat, marţi, starea naţională de urgenţă în domeniul energiei, avertizând că există un „pericol iminent” pentru „disponibilitatea şi stabilitatea aprovizionării cu energie a ţării”.

Sud-coreenilor li s-a recomandat să facă dușuri mai scurte și să-și încarce telefoanele în timpul zilei pentru a economisi energie electrică. În timp ce Japonia va începe săptămâna aceasta cea mai mare eliberare de rezerve de petrol de urgență din istorie, a transmis cetățenilor că nu este nevoie să strângă hârtie igienică, pe fondul panicii crescânde cu privire la potențiale penurii de bunuri de consum.

Intensificarea turbulențelor este un semn sumbru pentru ceea ce ar putea urma pentru restul lumii, întrucât războiul din Iran a blocat o sursă esențială de țiței și gaze naturale. Țările asiatice depind în mare măsură de importurile din Orientul Mijlociu, care reprezintă aproximativ 60% din aprovizionarea cu petrol a regiunii.

După ce Statele Unite și Israelul au atacat Iranul luna trecută, Teheranul a blocat efectiv Strâmtoarea Hormuz, singura legătură maritimă dintre Golful Persic și Oceanul Indian. Astfel, a fost limitată o cincime din aprovizionarea mondială cu energie.

Prețurile petrolului ar putea declanșa o recesiune globală

Firma de cercetare în domeniul energetic Wood Mackenzie a prevăzut că, dacă războiul va continua, prețurile petrolului Brent ar putea urca până la 150 de dolari pe baril în lunile următoare. Aceasta a avertizat că un preț mediu de 125 de dolari pe baril în acest an ar declanșa o recesiune globală.

„În contextul unui impas geopolitic, al unui război care se prelungește și al diminuării stocurilor din afara Golfului, prețurile la întregul complex de țiței și produse petroliere vor crește”, au scris analiștii săptămâna trecută.

În timp ce președintele Trump promovează optimismul că războiul s-ar putea încheia în curând, analiștii au afirmat că, chiar dacă s-ar ajunge la un armistițiu, vor urma luni, dacă nu chiar ani, de dificultăți economice.

Conflictul, aflat acum în a patra săptămână, a pus presiune pe stocurile de mărfuri pe care națiunile le păstrează, de obicei, în rezervă. Creșterea prețurilor la combustibil a determinat companiile aeriene din Asia, inclusiv din Vietnam, Filipine, Australia și zona Pacificului, să suspende sau să reducă zborurile.

În timp ce multe țări se străduiesc să-și asigure mai multe materii prime de pe piața mondială, amenințarea epuizării stocurilor a stârnit îngrijorări cu privire la modul în care penuria ar putea afecta industria prelucrătoare din Asia. În cele din urmă, ar putea face ca produsele precum aparatele electronice, autovehiculele și articolele textile să devină mai greu de găsit.

„Totul necesită utilaje”

Unele țări, printre care și China, au restricționat livrările de combustibil și alte materii prime către piețele externe, pentru a-și proteja propriile stocuri interne.

Coreea de Sud ia în considerare limitarea exporturilor de naftă, un produs secundar al petrolului, utilizat în fabricarea materialelor plastice, potrivit lui Yang Gi-wook, directorul Oficiului pentru securitatea resurselor industriale din această țară. Deficitul de naftă determină, de asemenea, reduceri ale producției la companiile petrochimice din Japonia.

Yang a declarat că guvernul caută, în prezent, alte surse de naftă, a cărei penurie ar putea afecta producția de electrocasnice mari, precum mașinile de spălat.

„Dacă situația se prelungește, pregătim și măsuri mai stricte”, a spus el, marți.

Chiar dacă războiul se va încheia, întreruperile în producție și distrugerea infrastructurii energetice vor continua să afecteze aprovizionarea cu petrol și gaze.

Săptămâna trecută, Agenția Internațională pentru Energie a declarat că eliberarea istorică a 400 de milioane de barili din stocurile de țiței nu va fi suficientă pentru a rezolva criza energetică. Agenția a emis recomandări pentru reducerea cererii, cum ar fi evitarea călătoriilor cu avionul, trecerea la aragazuri electrice și munca de acasă.

Capacitate redusă de a atenua efectele negative asupra economiei

Josh Kurlantzick, cercetător principal pentru Asia de Sud-Est și Asia de Sud, la Consiliul pentru Relații Externe, a avertizat că, indiferent dacă guvernele încearcă să limiteze prețurile la combustibil și să reducă consumul de energie, capacitatea lor de a atenua efectele negative asupra economiei va fi limitată.

„Poți reduce temperatura la aerul condiționat și le poți cere oamenilor să urce scările, dar pur și simplu nu poți plăti luni întregi combustibilul pentru ei”, a spus el.

Unele țări au apelat deja la ajutoare financiare pentru a atenua efectele imediate ale creșterii prețurilor la pompă. Filipine a oferit subvenții operatorilor de transport public, iar Noua Zeelandă a anunțat plăți săptămânale de 50 de dolari neozeelandezi (29 de dolari) pentru familiile cu venituri mici și medii.

În câmpurile de orez de la periferia capitalei thailandeze, Bangkok, fermierul Theerasin a declarat pentru CNN că, dacă incertitudinea privind aprovizionarea cu combustibil va continua, se va gândi de două ori înainte de a-și planta următoarea recoltă în luna mai.

„Noi suntem producătorii. Pur și simplu, fiind la începutul lanțului, partea de producție este cea mai afectată”, a declarat el pentru sursa citată.

„Combustibilul este factorul critic. Nu putem ara sau afâna solul manual, nu mai putem folosi oameni pentru a recolta manual și nu putem aduce apă manual în câmpuri. Totul necesită utilaje.”