CJUE nu e o înjurătură. Dar tocmai a stricat Marea Prescripție Românească

În limba română, CJUE are nefericirea să rimeze cu ceva ”drag” românului. În dreptul european însă, sigla înseamnă Curtea de Justiție a Uniunii Europene: instanța de la Luxemburg care stabilește cum trebuie interpretată legislația UE. Iar hotărârea pronunțată în cauza Lin II nu este deloc o glumă pentru inculpații care sperau să scape prin prescripție.

Ce a decis instanța europeană

În 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție – ÎCCJ – a stabilit că regula penală mai favorabilă permite aplicarea retroactivă a vidului legislativ produs în materia prescripției.

Consecința a fost enormă:

în numeroase dosare, actele de urmărire penală nu au mai întrerupt termenul, iar răspunderea penală s-a stins înaintea unei condamnări.

Justitie

CJUE: abordarea ÎCCJ privind aplicarea prescripției încalcă dreptul UE. Nicușor Dan: „Parlamentul poartă principala responsabilitate”

POLITICĂ

Noi acuzații în cazul Dominic Fritz. Gheorghe Piperea invocă jurisprudența ÎCCJ și cere încetarea mandatului

Nu pentru că faptele n-ar fi existat, ci pentru că statul a rămas fără ceas înainte să ajungă la verdict.

CJUE spune acum că această interpretare nu poate fi folosită în cauzele privind fraude grave care afectează interesele financiare ale Uniunii.

Motivul este limpede: soluția Înaltei Curți mărește considerabil riscul ca asemenea fapte să rămână nepedepsite.

Instanțele române trebuie, în aceste dosare, să lase neaplicată soluția ÎCCJ din 2022. Hotărârea CJUE – cauza C-280/25, Lin II

Frauda „gravă” începe de la 50.000 de euro

Luxemburgul a lămurit și pragul: dacă legislația națională nu stabilește altul, frauda este considerată gravă atunci când valoarea sa totală depășește 50.000 de euro.

Nu contează că prejudiciul suportat efectiv de bugetul UE este mai mic.

Decizia nu privește orice furt, evaziune sau dosar de corupție.

Ea se referă la fraude grave care lovesc interesele financiare europene – fonduri UE, TVA și alte resurse ale bugetului comun.

Se oftică Lia Savonea?

Nu știm dacă Lia Savonea, președinta Înaltei Curți, se oftică.

Stările sufletești nu se stabilesc prin jurisprudență.

Știm însă că instituția pe care o conduce a reacționat extrem de repede și într-un registru evident defensiv.

ÎCCJ a transmis că a aplicat întotdeauna „cu bună-credință” dreptul european și că nu a ales între legislația UE și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În viziunea sa, jurisprudența CJUE și cea a Curții Europene a Drepturilor Omului trebuie folosite complementar.

Mai mult, Înalta Curte afirmă că loialitatea unei instanțe supreme nu se măsoară prin fidelitatea față de o anumită soluție.

Sună elegant, dar nu schimbă rezultatul: interpretarea juridică apărată de ÎCCJ a fost declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii.

Cu alte cuvinte, nu știm dacă Lia Savonea se oftică de la atâta CJUE.

Știm că Înalta Curte s-a grăbit să explice de ce, deși a pierdut disputa juridică de la Luxemburg, consideră că a procedat corect.

Comunicatul seamănă mai puțin cu o capitulare și mai mult cu o operațiune de salvare a prestigiului instituțional. Poziția ÎCCJ

Cine scapă și cine nu

CJUE nu a sancționat-o personal pe Lia Savonea și nici nu a anulat toate efectele prescripției.

Dosarele închise definitiv nu se redeschid automat: autoritatea lucrului judecat rămâne protejată.

Duduia Lia Savonea a apucat să scape pe mulți

În schimb, cauzele încă judecate – inclusiv cele aflate în recurs în casație – trebuie soluționate după regula europeană.

O hotărâre contestată și încă nedefinitivă nu poate fi folosită pentru a bloca aplicarea dreptului UE.

Pe românește:

pentru fraudele mari cu banii Europei, prescripția nu mai poate fi transformată într-o ieșire de serviciu.

Iar când dreptul românesc și dreptul european trag în direcții diferite, ultimul cuvânt nu-l are orgoliul instituțional, ci CJUE – oricât de nefericit ar rima.