Ciolacu – Primar General. Ciucă – Președinte. Firea – la cratiță.

Presa speculează, nu fără temei, posibila candidatură a lui Marcel Ciolacu la Primăria Capitalei și a lui Nicolae Ciucă pentru funcția de Președinte al României. Se conturează perspectiva unui acord între PSD și PNL, care vizează împărțirea echitabilă a celor mai înalte fotolii. Consecințele ar putea fi dezastruoase pentru democrația din România. Iar Gabriela Firea ar rămâne cu afișele electorale în hambar.

Găbița dă vexată din picioruș. Cere transparență și claritate din partea lui Ciolacu. Vrea să știe, sărăcuța: e sau nu e? E normal, se apropie alegerile rapid. Și, dacă ar prinde candidatura PSD la PG, ar cam trebui demarate negocierile cu mafioții bucureșteni. Pentru voturi, că fără marii șnapani ai Capitalei e greu să învingi aversiunea bucureștenilor față de PSD.

Marcel Ciolacu o fierbe la foc mic. Dezminte cu fiecare ocazie ipoteza candidaturii personale la Primăria Generală. Dar nici nu confirmă candidatura duamnei Firea-Pandele-Voluntari.

Ciolacu – Primar General. Ciucă – Președinte. Firea – la cratiță.

12:33 • News

Piedone către Ciolacu: „Marcele, iar mi-ați numărat steagurile?”

19:17 • POLITICĂ

Ciolacu, după ce i-a supărat rău pe moldoveni: ”A fost o glumă. Mama era din Tecuci”

Fiindcă domnul Ciolacu gândește conform aspirațiilor personale. E clar că trebuie să rămână la vârf. Primăria Generală e foarte bună. O victorie la București ar da optimism și forță. Dar nu-l amuză prea tare ideea de fotoliu prezidențial al Țării. E plicti, nu i se potrivește.

Deci, îl trimitem acolo pe Nicu Ciucă. E bun domnul general, dă binișor în cadru și n-are prea mare lucru de făcut. Va fi un Johannis Doi de excepție. Bleg, supus, conformist. Și foarte probabil mai puțin turist. Va practica un discurs moderat, împăciuitorist. Înainte de orice altceva, însă, îl va numi pe domnul Ciolacu prim-ministru. Domnul Ciolacu va accepta, recunoscător, misiunea de a pune un cabinet pe roate. Și va părăsi, un pic trist, funcția de Primar General al Capitalei. Care va ajunge pe mâini destoinice, stați liniștiți. Cine știe, poate vor fi chiar mânuțele iscusite ale Găbiței, nimic nu e imposibil.

Cam așa zicem noi că se înfiripă Marele Plan Electoral.

Sigur, există și niște riscuri importante. O înfrângere a domnului Ciolacu în fața unui candidat al dreptei ar aduce confuzie și ceva răzmerițe în PSD. Dar înfrângerea nu intră în calcule dacă electoratul PNL (totuși, nu foarte disciplinat) își îndeplinește misiunea de sprijin. Și în mare parte o va face, fiindcă Marele Plan va aduce PNL pe cam aceleași scaune călduțe. Vor rămâne vioara a doua dar, zău așa, nu-i nimic rău în asta. Pentru ei e binișor. E gustos și sănătos, cum zice reclama.

Găbița, răscoaptă în dilemele comunicării de partid, e în situația de a transmite mereu și mereu că nu e băgată în seamă suficient. Iar Marele Plan Electoral are nevoie de liniște nu de contestatari. Altfel, e posibil să nu iasă. Marele Plan o survolează lin.

Inevitabile considerațiuni etice:

Serios vorbind, când partidele politice își negociază candidații pentru funcțiile-cheie, există riscul ca aceștia să fie aleși pe baza unor interese politice și nu pe baza meritelor și a voinței cetățenilor. Acest lucru poate submina încrederea în procesul democratic și poate slăbi legitimitatea aleșilor.

În plus, o astfel de înțelegere politică ar putea duce la polarizarea și divizarea societății, întrucât cetățenii ar putea percepe că partidele politice nu acționează în interesul comun al națiunii, ci doar în interesul propriu. Această convingere este deja răspândită în rândul alegătorilor. Și ar putea alimenta, mai departe și mai adânc, sentimentul de alienare și deziluzie în rândul electoratului.

Este normal să existe proiecte politice comune. Este firesc să existe alianțe electorale. Este de înțeles ca doi tovarăși de drum să-și susțină reciproc candidații.

Nu este normal ca acestea să fie, așa cum bănuim, singurele obiective reale ale unor formațiuni politice. Guvernările românești demonstrează, de ani mulți încoace, lipsă de viziune și responsabilitate. Dincolo de planurile de a recâștiga Puterea, s-ar cuveni să fie mai mult. Mult mai mult.