Paștele ortodox: udatul cu parfum, cocoșul alb, pocnitorile, coșul pascal! Obiceiuri și tradiții

Publicat: 05 mai 2024, 10:25, de Andrei Ceausescu, în SOCIAL , ? cititori
Paștele ortodox: udatul cu parfum, cocoșul alb, pocnitorile, coșul pascal! Obiceiuri și tradiții

Paștele în România este nu doar o sărbătoare religioasă, ci și un prilej de păstrare și transmisie a tradițiilor și valorilor culturale.

Învierea Domnului, cunoscută și ca Paștele, este cea mai importantă sărbătoare a creştinilor, marcată de o multitudine de tradiții și obiceiuri unice, transmise din generație în generație. De la slujba de Înviere la masa festivă și jocurile tradiționale, Paștele este un moment de reuniune a familiei, de bucurie și speranță.

Tradiții și obiceiuri:

  • Slujba de Înviere: Noaptea de Înviere debutează cu slujba specială din biserică, unde credincioșii iau „lumina” – o lumânare aprinsă de la Sfânta Lumină adusă de la Ierusalim – și o duc acasă ca simbol al credinței și al speranței.
  • Masa de Paște: Un element central al sărbătorii este masa festivă, bogată în preparate tradiționale, cu miel ca simbol al sacrificiului lui Iisus, pască, cozonac și ouă roșii. Se spune că a consuma un ou roșii de Paște aduce noroc și sănătate pe tot parcursul anului.
  • Jocurile tradiționale: Paștele este prilej de diverse jocuri tradiționale, cum ar fi ciocnitul ouălor, rostogolitul ouălor și „furatul” ouălor.
  • Alte tradiții: Există numeroase alte tradiții specifice regiunilor din România, de la „udatul fetelor” cu parfum de către băieți în Transilvania la „furtul toacei” din cimitir în Apuseni.

Simbolistica:

  • Oul roșu: Simbolizează sângele lui Iisus vărsat pe cruce și învierea Sa.
  • Mielul: Simbolizează sacrificiul lui Iisus pentru mântuirea omenirii.
  • Pasca: Simbolizează trupul lui Iisus.
  • Lumina: Simbolizează învierea lui Iisus și victoria luminii asupra întunericului.

Credința populară și superstițiile: Pe lângă hainele noi purtate în această zi, despre care se spune că aduc noroc, există numeroase superstiții legate de Paște. Unii cred că cei care pleacă din lume în ziua de Paște merg direct în rai, iar sufletele răposaților se întorc acasă pentru a-și vizita familiile. Se spune, de asemenea, că cei născuți în ziua de Paște vor avea o viață luminoasă și plină de noroc. Chiar și modul în care ne petrecem ziua de Paște este marcat de superstiții. De exemplu, unii cred că nu este bine să dormi pentru că poate aduce ghinion sau recolte slabe, iar a mânca ouă cu sare ar putea determina persoana să transpire tot anul.

Paștele în comunitate: Pe lângă aspectul familial, Paștele este și un moment de întărire a legăturilor comunitare. Slujbele religioase din noaptea Învierii umplu bisericile, iar mesele festive sunt adesea ocazia de a ne reuni cu vecinii și prietenii apropiați. În unele zone rurale, se organizează chiar evenimente speciale, cum ar fi concursuri de ouă sau parade ale portului popular.

Transmiterea tradiției din generație în generație: Unul dintre aspectele importante ale Paștelui este rolul său în transmiterea tradițiilor din generație în generație. Pregătirea mâncărurilor tradiționale, vopsirea ouălelor și participarea la slujbe sunt obiceiuri învățate de la bunici și părinți, pe care le transmitem mai departe copiilor noștri. Aceste tradiții contribuie la păstrarea identității culturale și la crearea unor amintiri frumoase care ne vor însoți toată viața.

Tradiții regionale

În diverse regiuni ale țării, tradițiile de Paște variază și ele. În Moldova, credincioșii însoțesc momentul Învierii cu pocnitori care alungă spiritele rele, iar coșul de bucate duce la biserică conține simboluri specifice zonei, precum semințe de mac, sare sau flori.

În Bihor, oul împodobit de Paște prevestește norocul, iar în Joia Mare se aprind focuri sacre și se practică aruncatul ouălor la țintă. La încondeierea ouălor, se folosește un instrument specific numit „bijorca”.

Diverse practici și obiceiuri locale

În alte zone ale țării, precum Apusenii sau Transilvania, tradițiile de Paște includ obiceiuri unice, cum ar fi aprinderea lumânărilor la morminte sau „udatul” cu parfum la casele fetelor de măritat. În unele regiuni, ca în zona Călărași, coșul pascal include un cocoș alb, iar primul cântec al acestuia este considerat un semn divin.

Paștele este nu doar o sărbătoare religioasă, ci și un prilej de păstrare și transmisie a tradițiilor și identității culturale. În ciuda diversității lor, toate aceste tradiții aduc un omagiu credinței și comunității, consolidând legăturile dintre oameni și valorile lor ancestrale.

Tradiții și obiceiuri în Moldova

În Moldova, tradițiile de Paște sunt adânc înrădăcinate în comunitatea locală. După slujba de la miezul nopții, credincioșii obișnuiesc să însoțească momentul Învierii cu pocnitori care alungă spiritele rele. Coșul pascal este pregătit cu atenție, conținând simboluri specifice zonei, iar fetele nemăritate merg la biserică să spele clopotnița cu apă neîncepută, încredințate că astfel vor fi binecuvântate cu iubire și căsătorie.

Practici și tradiții în Apuseni

În Apuseni, femeile merg la cimitir în noaptea de Înviere pentru a aprinde lumânări la morminte, în timp ce prima zi de Paște începe cu împărtășirea cu pască, însoțită de practica de spălare cu apă în care a fost pus un ou roșu, o monedă de aur și urzică. De asemenea, în această regiune, se practică obiceiul de a lua toaca de la biserică și a o păzi în noaptea de Paște, simbolizând lupta între „hoți” și „păgubași”.

Tradiții în Transilvania

În Transilvania, Paștele aduce cu sine obiceiuri precum „udatul” cu parfum la casele fetelor de măritat, considerat un simbol al înfloririi și fecundității. Băieții merg din casă în casă pentru a stropi fetele cu parfum, iar acestea răspund printr-o răsplată simbolică, oferind ouă roșii sau cozonaci.

Obiceiuri specifice din Călărași

În județul Călărași, tradițiile de Paște includ un coș pascal special, care conține și un cocoș alb. Primul cântec al acestui cocoș este considerat un semn al Învierii, iar cei mai norocoși sunt cei ale căror cocoși cântă primii. După slujbă, cocoșii sunt dăruiți oamenilor săraci, ca o formă de generozitate și solidaritate comunitară.