Zi decisivă pentru Mario Iorgulescu. Află dacă merge sau nu la închisoare

Mario Iorgulescu află miercuri, 11 octombrie, dacă merge sau nu la închisoare pentru 15 ani și 8 luni de pușcărie pentru accidentul mortal din septembrie 2019.

Avocații lui Mario Iorgulescu n-au reușit să-i convingă pe judecători să-i suspende procesul de omor pe motive medicale, deoarece instanța a intuit că beizadeaua lui Gino Iorgulescu nu suferă de nicio boală care să facă imposibilă deplasarea lui din Italia în România. Mario Iorgulescu află miercuri, 11 octombrie, dacă merge sau nu la închisoare pentru 15 ani și 8 luni de pușcărie pentru accidentul mortal din septembrie 2019, atunci când s-a urcat la volan sub influența alcoolului și a cocainei.

Curtea de Apel București a judecat pe data de 11 septembrie ultimul termen al procesului de omor al lui Mario Iorgulescu, magistrații urmând a anunța decizia definitivă miercuri, 11 octombrie.

Pe data de 10 iulie, avocații lui Mario Iorgulescu au formulat două cereri, ambele respinse de magistrații de la Curtea de Apel București.

Una dintre cereri se referea la suspendarea cauzei, pe motiv că Mario Iorgulescu ar fi atât de grav bolnav în Italia încât întoarcerea lui în țară pentru proces ar fi imposibilă.

În realitate, diagnosticul lui Mario Iorgulescu este de natură psihiatrică: tulburare de personalitate şi tulburare posttraumatică de stres.

Judecătorii au concluzionat că acesta nu este un motiv plauzibil pentru ca avocații să susțină că Mario Iorgulescu nu poate fi adus în țară, ci – sublinierea judecătorilor – „mai degrabă să evite punerea în executare a mandatului de arestare”.

A doua cerere se referea la efectuare a unei noi expertize medico-legale privind estimarea retroactivă a alcoolemiei, respectiv privind posibilitatea aflării sale sub influenţa substanţelor psihoactive în momentul producerii accidentului.

Tutorele lui Mario, președintele FRF Gino Iorgulescu, a transmis presei că va acționa în judecată pe oricine mai afirmă că fiul său era beat sau drogat, deoarece avocații au găsit un tertip pentru a anula expertiza medico-legală, respectiv faptul că Spitalul Elias n-ar avea „acreditare” pentru a recolta probe biologice în acest sens.

Ce tulburări îl țineau departe de proces pe Mario Iorgulescu

Ziare.com a consultat încheierea de ședință din data de 7 iulie 2023, pentru a vedea exact ce motive au depus la dosar avocații lui Mario Iorgulescu și de ce instanța le-a respins.

Primul dintre ele se referă la suspendarea procesului pe motiv că Mario Iorgulescu nu poate fi adus din Italia în România pentru a fi judecat.

„Curtea constată că apărarea a invocat faptul că inculpatul suferă de o boală gravă de natură psihică, patologie care îl împiedică să-şi exprime în mod valid poziţia procesuală, şi, totodată, că expertiza medico-legală a fost solicitată sub condiţia ca aceasta să fie efectuată pe teritoriul Italiei, acolo unde inculpatul se află în prezent.
Potrivit art. 184 alin. 2 C.p.p., expertiza se efectuează în cadrul instituţiei medico-legale de către o comisie, constituită potrivit legii. Fără a nega faptul că, în anumite circumstanţe excepţionale, o expertiză medico-legală poate fi efectuată şi pe teritoriul unui stat străin (atunci când expertiza este absolut necesară soluţionării cauzei, iar persoana supusă expertizei se află pe teritoriul acelui stat şi se află în imposibilitatea de a se deplasa în România, ca urmare a stării fizice în care se află sau a faptului că autorităţile judiciare ale statului străin nu-i permit să părăsească ţara, prin instituirea unei măsuri privative sau restrictive de libertate), fie prin intermediul unui ordin european de anchetă sau comisii rogatorii, fie prin deplasarea unor specialişti din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală pe teritoriul statului respectiv, instanţa de apel apreciază că în cauza de faţă nu este incidentă nicio împrejurare care să justifice efectuarea expertizei într-o astfel de modalitate.
Astfel, niciunul dintre înscrisurile medicale depuse la dosarul cauzei nu relevă împrejurarea că inculpatul s-ar afla într-o imposibilitate fizică de a se deplasa în România sau că o astfel de deplasare i-ar pune în pericol sănătatea sau viaţa.
Chiar apărarea a susţinut că la începutul lunii mai inculpatul a părăsit în mod voluntar unitatea medicală în care era cazat fără acordul medicilor, fiind aşadar evident că starea fizică în care se află îi permite să se deplaseze dintr-un loc în altul, fără a avea probleme locomotorii sau de altă natură care să-l împiedice să fie transportat în România, în vederea efectuării expertizei medico-legale.
De altfel, Curtea remarcă faptul că inculpatul a putut fi transportat din România în Italia la un interval relativ scurt de timp de la producerea accidentului, când starea sa de sănătate era, potrivit susţinerilor apărătorilor săi, una extrem de gravă, astfel încât este greu de crezut că în prezent, la aproximativ 4 ani de la producerea evenimentului rutier în care acesta a fost implicat, revenirea sa în România nu ar mai fi posibilă.
Inculpatul a susţinut, prin intermediul apărătorilor săi, că afecţiunile de care suferă sunt exclusiv de natură psihică, actele medicale depuse la dosar relevând următorul diagnostic: „tulburare de personalitate – sindrom frontal şi tulburare posttraumatică de stres”.
Fără a face vreo apreciere cu privire la existenţa sau gravitatea acestei patologii, Curtea apreciază că sub nicio formă o afecţiune de această natură nu-l împiedică pe inculpat să se deplaseze din Italia în România.
Chiar şi în ipoteza în care starea psihică nu i-ar permite inculpatului să îndeplinească formalităţile necesare transportului pe ruta Italia-România, acestea în mod evident pot fi realizate de tutorele său, astfel încât nici din această perspectivă nu există vreun impediment în legătură cu efectuarea unei astfel de deplasări.
Mai mult decât atât, Curtea constată că în cauză nu este îndeplinită nici condiţia prevăzută de art. 184 alin. 3 C.p.p., conform căruia expertiza medico-legală psihiatrică se efectuează după obţinerea consimţământului scris al persoanei ce urmează a fi supusă expertizei, exprimat, în prezenţa unui avocat ales sau din oficiu, în faţa organului judiciar, iar în cazul minorului, şi în prezenţa ocrotitorului legal.
În altă ordine de idei, Curtea nu poate ignora existenţa unei hotărâri definitive, deci care se bucură de autoritate de lucru judecat, prin care s-a dispus emiterea unui mandat de arestare preventivă în lipsă faţă de inculpatul (Iorgulescu Gino-Mario – n.r.), iar faptul că autorităţile judiciare italiene au refuzat punerea în executare a mandatului european de arestare emis în baza mandatului de arestare naţional nu are înrâurire, din perspectiva autorităţilor judiciare din statul emitent al mandatului de arestare, asupra valabilităţii acestei măsuri preventive.
Or, în contextul în care în cuprinsul încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului s-a reţinut ca scop al arestării împiedicarea acestuia de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, iar această măsură preventivă este în vigoare şi în prezent, instanţa de apel apreciază că efectuarea expertizei medico-legale pe teritoriul Italiei ar fi contrară raţiunii pentru care s-a dispus măsura preventivă în cauză, prezenţa inculpatului în faţa instanţei române fiind atât posibilă, cât şi necesară.
De altfel, insistenţa prin care inculpatul solicită efectuarea expertizei în Italia, iar nu în România, în lipsa unei situaţii de natură obiectivă care să-l împiedice să se deplaseze pe teritoriul statului român, este de natură să contureze suspiciunea că acesta nu urmăreşte un scop legitim, ci mai degrabă să evite punerea în executare a mandatului de arestare preventivă emis în lipsă, precum şi a mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale din 20.12.2018 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București.
Curtea subliniază faptul că soluţia dispusă prin prezenta încheiere nu relevă lipsa de utilitate, per se, a probei cu expertiză medico-legală psihiatrică, ci se raportează strict la cererea de efectuare a expertizei pe teritoriul Italiei, proba fiind solicitată de către inculpat în mod expres sub această condiţie.
Cu alte cuvinte, această probă nu va fi respinsă pentru lipsa caracterului său pertinent, concludent sau util, ci pentru imposibilitatea de administrare, în sensul art. 100 alin. 4 lit. d C.p.p., ca urmare a faptului că inculpatul, în mod nejustificat, nu doreşte să se prezinte în vederea efectuării expertizei pe teritoriul României.
Curtea mai reţine că nicio dispoziţie legală nu-i conferă inculpatului dreptul de a alege locul unde se desfăşoară expertiza medico-legală, doar în situaţii excepţionale, care nu sunt incidente în speţa de faţă, aceasta putând fi realizată pe teritoriul altui stat, astfel cum s-a arătat în precedent.
În mod evident, în ipoteza în care inculpatul va reveni pe teritoriul României anterior finalizării procesului penal şi îşi va da consimţământul să fie evaluat din punct de vedere medical de specialiştii din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici, acesta va avea posibilitatea să reitereze cererea de efectuare a unei expertize medico-legale, instanţa urmând să analizeze la momentul respectiv în ce măsură o astfel de probă este necesară şi utilă pentru justa soluţionarea a cauzei.
Aceleaşi considerente sunt valabile, mutatis mutandis, şi în privinţa cererii de efectuare a unei expertize medico-legale psihiatrice prin care să se stabilească dacă la momentul producerii accidentului inculpatul se afla în stare de responsabilitate penală şi dacă putea să realizeze conştient acţiunile sale, respectiv urmările acestora, în condiţiile în care şi această expertiză a fost solicitată de către inculpat tot sub condiţia de a fi efectuată în Italia. Aşadar, pentru identitate de raţiune, Curtea urmează să respingă şi această cerere, fiind incidente prevederile art. 100 alin. 4 lit. d C.p.p”, se arată în încheierea de ședință din data de 10 iulie 2023.